gnat(o)-, -gnat, -gnatie elem. „Maxilar, falcă”. (< fr. gnath/o/-, -gnathe, -gnathie, cf. gr. gnathos)

GNATO- „falcă, maxilar, mandibulă”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. gnatho-, germ. id., engl. id., it. gnato- > rom. gnato-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru lipsit de toate părțile cutiei craniene, cu excepția mandibulelor; ~graf (v. -graf), s. n., instrument medical pentru măsurarea forței mușchilor masticatori; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a unui maxilar; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a mucoasei maxilarelor; ~stat (v. -stat), s. n., aparat utilizat în ortopedia dentară pentru precizarea anomaliilor dentare și maxilare; ~stome (v. -stom), s. n. pl., subîncrengătură de vertebrate cu fălci mobile, cuprinzînd peștii și tetrapodele.

GNAT-, v. GNATO-. □ ~odont (v. -odont), adj., (despre animale) cu dinții implantați în maxilare.

-GNAT „falcă, maxilar inferior”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. -gnathe, germ. id., it. -gnato > rom. -gnat.

-GNATIE (-GNAȚIE) „falcă, maxilar, mandibulă”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. -gnathie, germ. id., engl. -gnathia, it. -gnatia > rom. -gnatie și -gnație.

-GNAȚIE, v. -GNATIE.