12 definiții pentru grivei
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRIVEI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
GRIVEI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grivei sm, a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: griv + -ei] 1-2 (Câine) cu blana pestriță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRIVEI, grivei, adj. m. (Despre animale) Griv, pestriț (cu pete albe și negre). De unde vii, Cella?... – De unde vin toți... îmi răspunse ea mîngîindu-și iedul grivei ce-o împungea cu coarnele. DELAVRANCEA, S. 69.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRIVEI adj. v. GRIV. /griv + suf. ~ei
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grivéĭ m. (d. griv). Nume de cîne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crivei2 sm vz grivei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
griveiu a. pestriț. ║ m. nume de câine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grivei (pestriț) (reg.) adj. m. (câine ~), pl. grivei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grivei (reg.) adj. m., pl. grivei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grivei adj. m., pl. grivei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRIVEI adj. v. griv, pestriț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grivei adj. v. GRIV. PESTRIȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A120) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
grivei, griveieadjectiv
-
- De unde vii, Cella?... – De unde vin toți... îmi răspunse ea mîngîindu-și iedul grivei ce-o împungea cu coarnele. DELAVRANCEA, S. 69. DLRLC
-
etimologie:
- Griv + -ei. DEX '98 DEX '09