dexonline

info

15 definiții pentru găbji

din care

explicative (9)
morfologice (3)
relaționale (2)
argou (1)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂBJI, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

găbji vt [At: CONTEMPORANUL III, 292 / V: ~bși, ~băși / Pzi: ~jesc / E: gabj(ă) + -i] 1 (Pop) A prinde pe neașteptate și fără putință de scăpare pe cineva care a fugit și s-a ascuns Si: a înhăța, a găbui (1). 2 A fura. 3 (Mol) A prinde pe cineva la strâmtoare. 4 (Reg) A bate.

GĂBJI, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A prinde (pe cineva) fără veste, a pune mîna pe... V. găbui. S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9. S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.

A GĂBJI ~esc tranz. pop. (ființe) A prinde pe neașteptate și cu putere. /v. a găbui

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].

găbăși vt vz găbji

găbși vt vz găbji

găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.

găpșésc, V. găbjesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găbji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjesc, 3 sg. găbjește, imperf. 1 găbjeam; conj. prez. 1 sg. să găbjesc, 3 să găbjească

găbji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjesc, imperf. 3 sg. găbjea; conj. prez. 3 să găbjească

găbji vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjesc, imperf. 3 sg. găbjea; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbjească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂBJI vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

găbji vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor

Intrare: găbji

găbji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT403) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) găbji	găbjire	găbjit găbjitu‑	găbjind găbjindu‑	singular	plural
		(a) găbji	găbjire	găbjit găbjitu‑	găbjind găbjindu‑	găbjește	găbjiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	găbjesc	(să) găbjesc	găbjeam	găbjii	găbjisem
	a II-a (tu)	găbjești	(să) găbjești	găbjeai	găbjiși	găbjiseși
	a III-a (el, ea)	găbjește	(să) găbjească	găbjea	găbji	găbjise
plural	I (noi)	găbjim	(să) găbjim	găbjeam	găbjirăm	găbjiserăm găbjisem
	a II-a (voi)	găbjiți	(să) găbjiți	găbjeați	găbjirăți	găbjiserăți găbjiseți
	a III-a (ei, ele)	găbjesc	(să) găbjească	găbjeau	găbjiră	găbjiseră

gâbji