opțiuni
  • info

14 definiții pentru indiciu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDICIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice).

INDICIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice).

indiciu sn [At: HAMANGIU, C. C. 32 / Pl: ~ii / E: lat indicium, fr indice] 1 Semn aparent în funcție de care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. 2 Particularitate după care se poate recunoaște ceva. 3 (Jur) Faptă sau împrejurare care, privită în legătură cu alte fapte sau împrejurări, servește ca probă într-un proces.

INDICIU, indicii, s. n. Semn, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect sau un fenomen. Producția de cereale-marfă este indiciul tăriei gospodăriei colective și al calității muncii sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. Despre vreo manifestațiune patologică hotărîtă nu avem însă, după cum vom vedea nici un indiciu serios. CĂLINESCU, E. 31.

INDICIU s.n. Semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru; semn, particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen sau un fapt. [Pron. -ciu. / < lat. indicium].

INDICIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice)

INDICIU ~i n. 1) Particularitate după care poate fi recunoscut un obiect sau fenomen. 2) Semn după care se deduce existența unui obiect sau fenomen. 3) jur. Faptă, împrejurare, situație care poate servi ca probă într-un proces. [sil. -ciu] /<lat. indicium, fr. indice

indiciu n. semn aparent și probabil că ceva există: indiciile unei crime.

*indíciŭ n. (lat. indicium). Semn aparent și probabil despre existența unuĭ lucru: indiciile uneĭ crime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indiciu s. n., art. indiciul; pl. indicii, art. indiciile (desp. -ci-i-)

indiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. indiciul; pl. indicii, art. indiciile (-ci-i-)

indiciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. indiciul; pl. indicii, art. indiciile (sil. -ci-i-)

indiciu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDICIU s. v. dovadă.

INDICIU s. dovadă, indicație, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ii în sprijinul...)

Intrare: indiciu
  • pronunție: indicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiciu
  • indiciul
  • indiciu‑
plural
  • indicii
  • indiciile
genitiv-dativ singular
  • indiciu
  • indiciului
plural
  • indicii
  • indiciilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indiciu, indiciisubstantiv neutru

  • 1. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: semn
    • 1.1. Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: dovadă particularitate semnalment
      • format_quote Producția de cereale-marfă este indiciul tăriei gospodăriei colective și al calității muncii sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. DLRLC
      • format_quote Despre vreo manifestațiune patologică hotărîtă nu avem însă, după cum vom vedea nici un indiciu serios. CĂLINESCU, E. 31. DLRLC
    • 1.2. științe juridice Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • limba latină indicium (cu sensuri după limba franceză indice). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.