INDIGO, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon folosită la copiere; plombagină. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

indigo [At: PONI, CH. 76/16 / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr indigo] 1 sn Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, aflată între albastru și violet. 2 a Care are culoarea indigo (1). 3 sn Materie colorantă albastru închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau acid antranilic, folosită la colorarea textilelor. 4 sn Plantă tropicală din care se extrage indigoul (3) (Indigofera). 5 sn Hârtie specială folosită la copiere Si: hârtie-carbon, (iuz) plombagină. 6 sn (Chm; îs) Alb de ~ Principiu colorant al indigoului (3), pulbere cristalină solubilă în alcool și în eter Si: indigotină.

INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

INDIGO, indigouri, s. n. 1. Culoare care se găsește în spectrul solar între albastru și violet. 2. Materie colorantă albastră-închis, extrasă din frunzele unei plante tropicale sau (astăzi) fabricată mai ales din anilină. ♦ (Impropriu) Hîrtie-carbon.

INDIGO s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hîrtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].

INDIGO I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)

INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de bază ale spectrului de lumină, situată între albastru și violet; culoare intermediară între albastru și violet. 2) Colorant albastru-închis, extras dintr-un arbust exotic sau obținut pe cale sintetică. 3) Hârtie subțire colorată, tratată cu grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica în procesul scrierii materiale; hârtie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

indigo n. 1. materie colorantă ce dă un albastru frumos; 2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu.

*índigo n. (sp. indigo, d. lat. indicus, indic). Lulachĭ, o materie colorantă între albastru și violet scoasă din indigotier. Cînd se declină, se poate zice al indiguluĭ. – Fals indígo orĭ -gó (după fr. indígo). V. sineală.

indigou sn vz indigo

indigo² s. n., art. indigoul; (foi) pl. indigouri

indigo² s. n., art. indigoul; (foi) pl. indigouri

indigo s. n., art. indigoul, pl. indigouri

INDIGO s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)

INDIGO s. carbon, plombagină, hîrtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)

INDIGÓ (< fr., sp.) s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situată între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Colorant albastru-închis, cunoscut încă din Antichitate; era extras din diferite plante aparținând genului Indigofera, originare din India și din Isatis tinctoria, cultivată în Europa. Se prezintă ca o pulbere albastră, cu reflexe arămii, insolubilă în apă și alcool. În prezent, se prepară sintetic din anilină sau din acid antranilic (prima sinteză a i. a fost realizată în 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cadă, folosit pentru vopsirea lânii, a bumbacului, mătăsii etc. 4. S. n. Hârtie-carbon (v. carbon).

indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte.

tras la indigo expr. (fig.) asemănător, similar; identic.