INTERIOR, -OARĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui spațiu limitat; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea dinăuntru a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu mobilierul); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cin.; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camerele, birourile etc, unei clădiri, instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris.

interior, ~oară [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 370 / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr intérieur, lat interior] 1 a Intern (1). 2 a (Fig) Care se referă la partea sufletească a omului. 3 a (Fig) Care nu se manifestă în afară Si: lăuntric. 4 a (Fig; îs) For ~ Conștiință (7). 5 sn Parte dinăuntru a unui obiect, a unei camere, a unei locuințe etc. 6 sn (Spc) Mobilă și aranjament dintr-o cameră, dintr-o locuință, dintr-un apartament etc. 7 sn Tablou reprezentând partea dinăuntru a unei camere sau scene de familie. 8 sn (Cin; lpl) Scene care se petrec în casă. 9 sn (Fig) Structură sufletească a omului. 10 sn Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri ale unei clădiri, instituții etc. 11 (Îlav) În ~ Înăuntru.

INTERIOR, -OARĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris.

INTERIOR², -OARĂ, interiori, -oare, adj. 1. Situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat; de dinăuntru, intern. [Cheie] prinsă cu un ac de siguranță în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. REBREANU, R. II 189. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. 2. Fig. Care privește natura morală a omului; lăuntric. Eminescu a realizat în versurile lui o melodie interioară pentru care textul apare ca un libret. SADOVEANU, E. 80. ◊ For interior = conștiință. – Pronunțat: -ri-or.

INTERIOR, -OARĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = conștiință. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur].

INTERIOR, -OARĂ I. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern. ♦ (fig.) for ~ = conștiință. II. s. n. 1. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu. ◊ reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură). 2. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc. 3. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului. (< lat. interior, fr. intérieur)

INTERIOR² ~oară ( ~ori, ~oare) (în opoziție cu exterior) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; intern; lăuntric. 2) Care ține de psihic. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. intérieur

interior a. 1. care e înăuntru: curte interioară; 2. fig. care e în suflet: bucurie interioară. ║ adv. pe dinăuntru. ║ n. partea dinăuntru: interiorul unei biserici.

*interiór, -oáră adj. (lat. interior, comparativu d. intra, în ăuntru. V. intim, intern, exterior). Din ăuntru: curtea interioară. Fig. Care se raportă la suflet, la natura morală: sentiment interior. S. n., pl. urĭ saŭ și oare. Partea din ăuntru: interioru uneĭ bisericĭ. Adv. (Rar). În mod interior, pin ăuntru: această casă e maĭ frumoasă interior de cît exterior. Fig. În suflet, în inima ta: a-țĭ bate joc interior de prostiile unuĭ îngînfat.

interior¹ (desp. -ri-or) adj. m., pl. interiori; f. interioară, pl. interioare

interior¹ (-ri-or) adj. m., pl. interiori; f. interioară, pl. interioare

interior adj. m. (sil. -ri-or), pl. interiori; f. sg. interioară, pl. interioare

INTERIOR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~oară.) 2. s. (fig.) pântece, sân. (În ~ul pământului, al navei.)

INTERIOR adj. v. lăuntric.

INTERIOR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~.) 2. s. (fig.) pîntece, sîn. (În ~ pămîntului, al navei.)

interior adj. v. LĂUNTRIC.

Interior ≠ exterior

FOR INTERIOR s. v. conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet.

for interior s. v. CONȘTIINȚĂ. CUGET. GÎNDIRE. SPIRIT. SUFLET.

INTERIOR, -OARĂ adj. (< lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur): în sintagma vorbire interioară (v.).

MAREA INTERIOARĂ v. Setonaikai.

MONGOLIA INTERIOARĂ (NEI MENGGU/MONGOL ZIZHIQU), regiune autonomă în China septentrională; 1,2 mil. km²; 23,1 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Hohhot. Expl. de cărbuni, min. de fier și mangan, petrol. Creșterea animalelor. Grâu, orez, mei și soia.

SETONAIKAI sau SETO NO UCHI (MAREA INTERIOARĂ sau MEDITERANA JAPONEZĂ), mare cu țărm neregulat, extinsă pe direcție SV-NE, pe 435 km lungime și 6-58 km lățime, între ins. Honshū la N și NE, ins. Shikoku la S și ins. Kyūshū la V; 9,5 mii km²; ad.: 20-40 m. Comunică cu Oceanul Pacific prin str. Akashi și Naruto, la NE, și str. Bungo la SV, iar cu str. Coreei și M. Japoniei prin str. Shimonoseki la V. Are peste 300 de ins. (mai mari: Awaji, Shōdo, Nishi-Nomi, Yashiro) și mai multe golfuri (Ōsaka, Kōbe, Wakayama, Tokushima, Takamatsu, Hiroshima, Matsuyama, Ōita ș.a.); datorită caracterului de mare închisă, este puternic poluată.