LEANDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleandru s.m] – Din it. leandro.

leandru sm [At: POLIZU / V: (reg) ~dăr / P și: le-an-dru / Pl: ~ri și lendri / E: it leandro, rs леандр] Arbust mediteraneean din familia apocinaceelor, înalt de până la cinci metri, cu frunze lanceolate, dispuse în verticile de câte trei, cu flori albe, roșii sau gălbui, frumos mirositoare, ale cărui lemn, scoarță și frunze se folosește în medicină și care este cultivat la noi ca plantă ornamentală Si: (înv) rododafin (Nerium oleander).

LEANDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleandru s. m.] – Din it. leandro.

LEANDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean cu flori plăcut mirositoare, de culoare albă sau roșie, cultivat și la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). Cutiile mari cu leandri, plini înfloriți ca niște clăi albe și roze, aveau scîndurile de un verde șters și cojit pe alocarea. CAMIL PETRESCU, N. 76. Leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare. ANGHEL, Î. G. 37. La intrarea salonului sînt puși leandri mari ca niște copăcei. I. IONESCU, M. 417. – Pronunțat: le-an-. - Variantă: oleandru (DELAVRANCEA, S. 265) s. m.

LEANDRU s.m. Arbust mediteranean cu flori mari frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat. t. oleander].

LEANDRU / OLEANDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare. (< it. leandro, fr. oléandre)

LEANDRU ~i m. Arbust ornamental înalt, cu frunze lanceolate și cu flori de mai multe culori, plăcut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro

leandru m. arbust cultivat adesea la noi ca plantă ornamentală pentru florile sale mari, frumoase, roșii sau albe; frunzele, scoarța și lemnul său sunt întrebuințate în medicină, iar laptele-i galben conține substanțe veninoase (Nerium oleander).

leándru m., pl. lendri, V. oleandru.

ileandru sm vz leandru

leandăr sm vz leandru

lendru^[1] s vz leandru corectat(ă)

oleandru^[1] sm vz leandru

uleandră sf vz leandru

uleandru sf vz leandru

uliandru sm vz leandru

uliendru sm vz leandru

OLEANDRU s.m. v. leandru.

OLEANDRU s. m. elem. leandru.

oleandru m. Tr. V. leandru.

*oleándru m. (rut. oleándr, oliĭánder, germ. mlat. oleander, it. oleandro, fr. oléandre). Un copăcel oleaceŭ cu frunze lanceolate, cu florĭ roșiĭ saŭ albe, originar din regiunea Mediteraneĭ și cultivat la noĭ ca plantă ornamentală (nérium oleánder). Lemnu, scoarța și frunzele luĭ se întrebuințează în medicină, ĭar sucu luĭ (galben) e veninos. – Și oliandru, pl. oliendri, ĭar în Munt. leandru, pl. lendri (it. și leandro).

leandru (desp. le-an-) s. m., art. leandrul; pl. leandri, art. leandrii

leandru (le-an-) s. m., art. leandrul; pl. leandri, art. leandrii

leandru s. m. (sil. le-an-), art. leandrul; pl. leandri, art. leandrii^[1]

leandru (e-a)

leandru, -dri.

oleandru (= leandru) s. m., pl. oleandri (olendri)

oleandru, -dri.

LEANDRU s. (BOT.; Nerium oleander) (înv.) rododafin.^[1]

leandru s.m. (bot.) Nerium oleander; <înv.> rododafin.

LEANDRU s. (BOT.; Nerium oleander) (înv.) rododafin.

leandru (leandri), s. m. – Plantă cu flori (Nerium oleander). – Var. oleandru. germ. Oleander sau it. oleandro, cf. tarent. lendru, rut. olijander, sb. leandra.

NERIUM L., LEANDRU, fam. Apocynaceae. Gen origiginar din regiuni mediteraneene și Asia subtropicală, arborași cu frunze întregi, îngust-lanceolate, sempervirescente, coriacee, dispuse în verticil cîte 3. Fiori (caliciul, glandulos, sepale lanceolate, 5 petale, corolă infundibuliformă, stamine care nu ies din floare, învoalte, semiînvoalte sau simple, albe, roz, roșii) în raceme, la vîrful lăstarilor anuali.