MOMENTAN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care se referă la momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față; pentru un moment. [Var.: momentaneu, -ee adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

momentan, ~ă [At: FLECHTENMACHER, T. 27^r/12 / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat momentaneus, it momentaneo, fr momentané, ger momentan] 1 a De scurtă durată, de moment Si: provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv) momental (1), momentos (1). 2 a (Grm; d. verbe și timpuri verbale, îoc durativ) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 3 a Instantaneu. 4 a (Înv; îs) Apoplexie ~ă Catalepsie. 5 a (Înv; îs) Moarte ~ Moarte subită. 6 a (Rar) Care se referă la momentul de față, la prezent Si: actual. 7 av Foarte scurt timp, puțin de tot. 8 av În prezent, în clipa de față Si: acum. 9 sn Reg) Fitil care provoacă explozie imediată, folosit pentru aprinderea explozibilelor în mine, în cariere etc.

MOMENTAN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față. [Var.: momentaneu, -ee adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

MOMENTAN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează numai un moment, care trece repede, de moment, trecător. Acțiune momentană. ▭ Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene... turcii ne atacară acum în ordine conică, HASDEU, I. V. 149. 2. Din momentul de față, de acum. Fu cuprins de o bucurie copilărească la gîndul acestei eliberări momentane. C. PETRESCU, A. 390. ♦ (Adverbial) Chiar acum, în clipa de față.

MOMENTAN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecît, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus].

MOMENTAN, -Ă adj. 1. de o clipă; de moment, trecător. ◊ (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată. ◊ (adv.) numaidecât, imediat. 2. actual, de față. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

MOMENTAN ~ă (~i, ~e) 1) Care durează un moment; cu durată de moment. 2) Care are loc în momentul de față. /<lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan

momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată.

*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n’am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan.

momentaneu, ~ee a vz momentan

momentan adj. m., pl. momentani; f. momentană, pl. momentane

momentan adj. m., pl. momentani; f. momentană, pl. momentane

momentan adj. m., pl. momentani; f. sg. momentană, pl. momentane

MOMENTAN adj. v. actual, contemporan, curent, prezent.

MOMENTAN adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

MOMENTAN adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. acum. 3. adj. v. instantaneu.

momentan adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.

MOMENTAN adj., adv. 1. adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 2. adv. acum, deocamdată, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp de nimic altceva.) 3. adj. instantaneu. (Reacție ~.)

momentan adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. PREZENT.

MOMENTAN, -Ă adj. (cf. fr. momentane, lat. momentaneus): în sintagmele aspect momentan, interjecție momentană, timp momentan și verb momentan (v.).

MOMENTÁN, -Ă adj., adv. s. n. I. Adj. 1. De scurtă durată, de moment; temporar, trecător, vremelnic, provizoriu, (învechit) momentos (1), momental (1). Momentane (de clipală). FLECHTENMACHER, T. 27^r/12, cf. I. GOLESCU, C. Drept mîngîiere momentană recunosc însă că li s-a împuținat [țăranilor] cîtimea muncii, KOGĂLNICEANU, S. A. 121. O excepție momentană. CAIET, 65^v/20. Acest neastîmpăr nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu. FILIMON, O. I, 114, cf. 283. Darea aceasta există și în ziua de astăzi, prefăcută din extraordinară și momentană în ordinară și dăinuitoare. I. IONESCU, D. 218. Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene. . . turcii ne atacară acum în ordine conică. HASDEU, I. V. 149. Poate. . . să ia și această măsură momentană. MAIORESCU, D. I, 177. Fu cuprins de o bucurie copilărească la gîndul acestei eliberări momentane. C. PETRESCU, A. 390. Prezentul arată obișnuit o acțiune continuă, în sensul că nu-i momentană, ci ține un timp oarecare. IORDAN, STIL. 145. La aspectul comun se folosesc verbele cu acțiune momentană. GRAUR, I. L. 155. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale, în opoziție cu durativ) Care exprimă acțiuni ; de durată scurtă. Spre deosebire de verbele durative, a căror acțiune ține un timp mai îndelungat, verbele momentane exprimă o acțiune care durează o singură clipă. SG II, 47. 0 temporală cu predicatul la un timp momentan nu poate determina din punct de vedere temporal acțiunea regentei cu predicatul la un timp durativ. SCL 1954, 324. „A muri”, care este verb momentan, nu poate fi în mod normal folosit la imperfect. LL I, 140. ♦ Instantaneu. Reacție momentană. ◊ (Învechit) Apoplexie momentană = catalepsie. Catalepsiă sau apoplessiă momentaneă. MAN. SĂNĂT. 298/27. Moarte momentană = moarte subită. În 4 febr. 1834 muri com. Adam Kendeffy de moarte momentană. BARIȚIU, P. A. I, 582. 2. (Rar) Care se referă la momentul de față, la prezent; actual. Prin acest plus de putere intelectuală . . . acest unul se deosebește de ceilalți și stă deasupra și în afară de orizontul lor momentan.. MAIORESCU, CR. II, 118. II. Adv. Foarte scurt timp, puțin de tot. Alcoholul (spirtul) acestor beuturi încoardă puterea beției numai momentan (într-o clipită) și de aceea lăsă după sine o descordare. . . mai mare. NEP. VIND. 28/28. ♦ În prezent, în clipa de față; acum. Momentan nu am timp. III. S. n. (Regional) Fitil care provoacă explozie imediată, folosit pentru aprinderea explozibilelor în mine, în cariere etc. Cf. GL. V. J., FD I, 170. – Pl.: momentani, -e. – Și: (învechit) momentanéu, -ée adj. – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.|