16 definiții pentru nepot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPOT, -OATĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

NEPOT, -OATĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

nepot, ~oa [At: CORESI, EV. / V: (înv) năp~, nip~ / Pl: ~oți, ~oate / E: ml nepos, -tis] 1-2 smf Persoană considerată (în raport cu bunicii sau) în raport cu unchii și mătușile sale. 3 smf (Rar; îs) ~ de ~ Strănepot. 4 smf (Fam; la vocativ) Cuvânt cu care o persoană se adresează alteia mai tinere sau unui copil. 5 a (Reg; îs) Roi ~ Roi derivat din altul, roit în aceeași vară. 6 smf (Mpl; îcr strănepot) Urmaș. 7 smf (Pop; șîs ~ de buric) Copil considerat în raport cu moașa sa. 8 sf (Pop) Femeie în raport cu moașa care a asistat-o la naștere. 9 smf (Mar; Trs; îs) ~ de fin Fin. 10 sfa (Ban; îs) ~oata iederei Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 sfa (Ban; îas) Melodie după care se execută acest dans.

NEPOT, nepoți, s. m. 1. Fiul fiului sau al fiicei în raport cu bunicii. Nu poate veni să-și ia nepoții, fiind ocupat la Vieroș. SADOVEANU, A. L. 24. Bunicul meu David... a zis... am să iau nepotul cu mine. CREANGĂ, A. 18. ♦ (Uneori determinat prin «de frate», «de soră», «de văr» sau «de vară») Fiul fratelui sau al surorii ori fiul vărului sau al verișoarei. Fără copii, dar cu un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. V. 177. Nici Împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. 2. Descendent, urmaș. În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. BENIUC, V. 27. Eu, nepotul lui Păcală, Care-n orice timp și loc Rîd de proști, rîd de Tîndală Și de dracul îmi bat joc. ALECSANDRI, T. I 316. Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră. NEGRUZZI, S. I 246. 3. (Popular, mai ales la vocativ) Cuvînt cu care o persoană în vîrstă se adresează unui tînăr sau unui copil. Moș Oprea, baciul, un om bătrîn și înțelept, s-a bucurat de vederea mea...Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. GALACTION, O. I 64. În ce te bizui, de te îndărjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. Am să mă fac, nepoate, din cîrjă buzdugan! ALECSANDRI, P. III 204.

NEPOT ~ți m. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiu al fiului sau al fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de determinativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiu al fratelui sau al surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Băiat sau bărbat tânăr. /<lat. nepos, ~tis

nepot m. fiu al fratelui sau al surorii. [Lat. NEPOTEM].

nepót, -oátă s. (lat. nepos, nĕpótis, nepot, nepsis, pop. nepóta, nepoată; scr. napât, germ. neffe; it. nipóte, sard. nebode, fr. neveu, cat. nebodo, nabod, sp. nebod. – D. rom. vine ung. nyepota). Fiŭ saŭ fiica frateluĭ saŭ suroriĭ. Fiica saŭ fiica fiuluĭ saŭ fiiciĭ. – V. unchĭ, moș, bunic.

năpot, ~oa smf vz nepot

nipot, ~oa smf vz nepot

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nepot s. m., pl. nepoți

nepot s. m., pl. nepoți

nepot s. m., pl. nepoți

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nepot (nepoți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, Éléments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nepot, nepoți s. m. (intl.) om prost, ușor de înșelat.

nepotu’ lui pește expr. (iron., peior.) rudă a unei persoane sus-puse.

Intrare: nepot
substantiv masculin (M3-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepot
  • nepotul
  • nepotu‑
plural
  • nepoți
  • nepoții
genitiv-dativ singular
  • nepot
  • nepotului
plural
  • nepoți
  • nepoților
vocativ singular
  • nepotule
  • nepoate
plural
  • nepoților
năpot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nipot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nepot, nepoțisubstantiv masculin
nepoa, nepoatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: nepoțel
    • format_quote Nu poate veni să-și ia nepoții, fiind ocupat la Vieroș. SADOVEANU, A. L. 24. DLRLC
    • format_quote Bunicul meu David... a zis... am să iau nepotul cu mine. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
    • format_quote I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. REBREANU, R. I 237. DLRLC
    • format_quote Nepoată-ți e? Și-a arătat Spre fată. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
    • format_quote Fără copii, dar cu un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
    • format_quote Nici Împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. DLRLC
    • format_quote Creșteți flori și nu-nfloriți Că mie nu-mi trebuiți Că n-am frați să vă-ngrădească, Nici surori să vă plivească, Nici nepoate Să vă poarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. DLRLC
    • 1.1. (Uneori determinat prin «de văr» sau «de vară») Fiul / fiica vărului sau a verișoarei. DLRLC
  • 2. familiar mai ales la vocativ Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Oprea, baciul, un om bătrîn și înțelept, s-a bucurat de vederea mea... – Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. GALACTION, O. I 64. DLRLC
    • format_quote În ce te bizui, de te îndărjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote Am să mă fac, nepoate, din cîrjă buzdugan! ALECSANDRI, P. III 204. DLRLC
    • format_quote glumeț Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. DLRLC
  • 3. de obicei (la) plural Descendent, urmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. BENIUC, V. 27. DLRLC
    • format_quote Eu, nepotul lui Păcală, Care-n orice timp și loc Rîd de proști, rîd de Tîndală Și de dracul îmi bat joc. ALECSANDRI, T. I 316. DLRLC
    • format_quote Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.