PHOENIX, phoenicși, s. m. (în mitol. greacă; în sintagma Pasărea Phoenix) Pasăre alegorică, oraculară, care, simțindu-și sfârșitul aproape, se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. [Pr. fönix. – Var.: fenix s. m.] – Din lat. phoenix, fr. fénix.

PHOENIX v. fenix.

Phoenix f. Mit. fenix: pot să mai re’nviu luminos... ca păsărea Phoenix? (V. vocabular).

FENICE s. m. v. Phoenix.

FENIX s. m. v. Phoenix.

fenice sm vz fenix

fenix sm [At: CANTEMIR 1.1. II, 138 / V: (înv) fenice, finic, finix / S și: phoenix / Pl: ~icși / E: fr phénix, lat phoenix] (Mit; îs) Pasărea ~ Pasăre fabuloasă, simbol al reînnoirii veșnice despre care se credea că, atunci când i se apropie sfârșitul (la 500 de ani), se aruncă în foc și renaște din propria cenușă.

*FENIX sm. 🔱 Pasăre fabuloasă din Arabia, unică în felul ei, care, după o viață de 500 de ani, se expunea razelor soarelui spre a fi arsă și apoi renăștea din cenușa ei (🖼 2069): va fi fost pasărea care ne spunea dascălul că se numește ~ ISP; pornesc în procesiune cu steagul alb pe care erau inscripțiunile cu crucea și cu ~ul ieșind din flăcări I. -GH. ¶ 2 Fig. Persoană cu mult superioară altora, unică în felul ei [fr. < gr.].

FENIX s. m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și: phoenix. – Var.: (înv.) fenice s. m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix.

FENIX, fenicși, s. m. (Mitol.; adesea în expr. pasărea fenix) Pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și că renaște din propria ei Cenușă; simbol al reînnoirii veșnice. Fenicșii aveau vieți de sute de ani. MACEDONSKI, O. III 54. (Scris phoenix) Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea phoenix? EMINESCU, O. I 199. – Scris și: phoenix. – Variantă: (învechit) fenice (ODOBESCU, S. II 502) s. m.

FENIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].^[1]

FENIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr. phénix, lat. phoenix)

FENIX m. mit. 1): Pasărea ~ pasăre fabuloasă, imaginată ca un vultur, care, conform legendei, spre sfârșitul vieții se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. 2) Persoană superioară, unică în felul său. 3) Simbol al reînnoirii eterne. /<fr. phénix, lat. phoenix^[1]

fenix m. 1. pasăre fabuloasă despre care se credea că renaște din cenușa ei; 2. simbol al nemuririi; 3. fig. ființă superioară, unică în felul ei.

*feníce m. (lat. phóenix, phoenícis, d. vgr. phoînix; it. fenice). O pasăre fabuloasă care, după credința celor vechĭ, era unică în specia ei, locuĭa în Egipt și Arabia, trăĭa peste 500 de anĭ, și cînd îmbătrînea, îșĭ aprindea cuibu și ardea și ĭa, și pe urmă răsărea în loc alt fenice tînăr care-l înmormînta pe cel-lalt. Un fel de bîtlan din Egipt renumit pin vĭață lungă (árdea garzetta). Fig. Ființă superioară unică în genu eĭ. Curmal, finic. – Ceĭ maĭ mulțĭ zic fénix. Dar e maĭ bine fenice, ca ferice, d. félix; șoárice, d. sórex; toráce, d. thórax.

*fénix, V. fenice.

phoenix (specii de plante) [pron. lat. reg. föniks] (desp. phoe-) s. m., pl. phoenicși [pron. fönikșⁱ]

!phoenix (pasărea ~) [pron. fönix] s. m., pl. phoenicși

Phoenix 1. Fiul lui Amyntor, regele din Argos, era dascălul și prietenul lui Achilles. L-a întovărășit pe erou la Troia și ulterior, după terminarea războiului, l-a însoțit pe Neoptolemus pe calea de întoarcere. A murit pe drum fără să ajungă să-și revadă patria. 2. Unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis de către tatăl său împreună cu Cilix și cu Cadmus s-o caute pe Europa. Negăsind-o, nu s-a mai întors acasă, ci a întemeiat o țară, Phoenicia, și s-a stabilit acolo. 3. Pasăre fabuloasă despre care vechii egipteni credeau că ar fi trăit peste cinci sute de ani și că ar fi murit aruncîndu-se în foc, pentru a renaște apoi din propria sa cenușă.

phoenix subst. v. fenix.

PHOENIX 1. Mic arhipelag coraligen în Polinezia (Oc. Pacific), parte componentă a Rep. Kiribati, format din opt insule, situat la SE de arh. Gilbert; 29 km². Insule: Kanton, Enderbury, Rawaki, Manra, Orona, Nikumaroro, Birnie, Mc. Kean. Copra. Pescuit. Descoperit în sec. 19 de vânători de balene americani. Insulele au fost anexate de englezi în 1889; în 1937 au fost unite în ins. Gilbert și Ellice și devin independente în 1979 în Kiribati. Singurul atol nelocuibil este Kanton. 2. Oraș în S.U.A., pe Salt River, centru ad-tiv teritorial (din 1889) și al statului Arizona (din 1912); 1,3 mil. loc. (2000). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. aeronautice, de utilaj minier și de aparataj electrotehnic; mecanică de precizie. Ind. bumbacului și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1976). Grădină botanică. Capitoliu (1900). Turism. Fundat în 1870, a devenit oraș în 1881. Între 1950 și 1960 a cunoscut o dezvoltare imensă (populația a crescut de patru ori).

PHOENIX, grup rock românesc. Constituit în 1961, la Timișoara, în componența: Nicolae Covaci, Florin „Moni” Bordeiau, Bela Kamocsa, Claudiu Rotaru, Ioan „Pillu” Ștefanovici. Inițial repertoriu de cover-uri, apoi piese de inspirație folclorică, opere rock. Stil propriu, original, profund național, construit pe datele folclorului arhaic, integrând în rock instrumente populare tradiționale. Texte semnate de cuplul Foarță-Ujică. Succes de public fără precedent, turnee în Europa de Est. Multiple modificări de componență până în 1977, când toți membrii grupului din acel moment (cu excepția lui Mircea Baniciu) emigrează. Activitate continuată în străinătate și reuniri ocazionale în țară, după ’90. Discografie selectivă: „Cei ce ne-au dat nume”, „Mugur de fluier”, „Cantafabule”.

PHOENIX (în mitologia greacă), pasăre alegorică care se lasă mistuită de flăcări pentru a se regenera din propria cenușă. Era considerată o pasăre oraculară. În descrierea lui Herodot, P. are pene roșii și aurii și apare o dată la 500 de ani în Egipt, atunci când îi moare tatăl (pe care îl înmormântează în Templul Soarelui).

Fenix = Phoenix.