24 de definiții pentru piron
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIRON, piroane, s. n. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.
piron sn [At: CORESI, EV. 132 / V: pilon, ~oană sf, (îrg) ~oi, (înv) ~e (reg) ~om / Pl: ~oane, (reg, sm) ~i / E: slv пиронъ] 1 Cui lung și gros, din oțel, curbat în unghi drept la un capăt și folosit la îmbinarea pieselor unor construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu etc. Si: (reg) potseg, poțoc. 2 (Fam; îe) A face (la) ~oane (și la cuie) A tremura de frig Si: a dârdâi. 3 (Fam, îe) A tăia (sau a da) (la) ~oane A spune minciuni. 4 (Rar; îe) A bate cu buretele ~ în perete A face o acțiune absurdă și inutilă. 5 (Rar; îe) A sta ~ A fi piedica în calea cuiva. 6 (Spc; Mun; Olt) Cui de la urechile proțapului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIRON, piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PIRON, piroane, s. n. Cui de oțel lung și gros (curbat la un capăt), folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu în perete etc. Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38. Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183. ◊ Expr. (Familiar) A face (la) piroane = a tremura de frig, a clănțăni din dinți, a dîrdîi. Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87. A tăia (la) piroane = a spune minciuni, a spune brașoave. – Variantă: (regional) piroi, piroaie (TEODORESCU, P. P. 28), s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIRON ~oane n. Cui de dimensiuni mari. ◊ A face ~oane a clănțăni din dinți (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piron n. cuiu gros. [Gr. mod. PIRÓNI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirón n., pl. oane (ngr. pirúni, furculiță, cuĭ, d. vgr. peróne, bold, cuĭ, peiro, străpung; vsl. pironŭ, pirunŭ, furcă, sîrb. pirun, furculiță). Cuĭ: a bate o scîndură în piroane. Fig. Cov. A face piroane, a tremura de frig cînd te scalzĭ mult. – În Munt. vest. Trans. Olt. piróĭ, pl. oaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pilon2 sn vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piroană sf vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piroi sn vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirom sn vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirone sn vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirone sn vz piron
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIROI s. n. v. piron.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIROI s. n. v. piron.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
piróĭ, V. piron.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
piron s. n., pl. piroane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piron s. n., pl. piroane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piron s. n., pl. piroane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIRON s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIRON s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
piron (piroane), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
piron, piroane, s.f. – 1. Cui gros, țăruș. ♦ (onom.) Piron, nume de familie (44 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). 2. (pl., fig.) Chinuri, necazuri. – Din sl. pironǔ (DEX, MDA); din ngr. pironi „cui” < vgr. pérone „bold, cui” (Cihac, Tiktin, cf. DER; Scriban, Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
piron, piroane s. n. (er.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face piroane expr. a-i fi foarte frig.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a tăia piroane expr. (glum.) a minți.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
piron, piroanesubstantiv neutru
- 1. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc. DEX '09 DLRLC
- Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
- Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. DLRLC
- Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183. DLRLC
- 1.1. Cui mare. DEX '09
- A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dârdâi
- Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87. DLRLC
-
- A tăia (la) piroane = a spune minciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- pironŭ DEX '09 DEX '98