PLEAȘCĂ, plești, s. f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., sb. pljačka.

pleașcă² sf [At: CHEST. II, 125/110, 182 / Pl: ? / E: cf plașcă¹] (Mol) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple o scobitură a unei bârne strâmbe sau care se adaugă pentru a întări o grindă slabă ori pentru a prelungi o bârnă scurtă.

pleașcă¹ [At: BOLLIAC, ap. TDRG / V: (înv) plașcă, plească / Pl: plășci, plașce / E: bg плячка] 1 sf (Înv) Captură de război Si: jaf, pradă. 2 sf (Înv) Rechiziție. 3 sf (Înv; pex) Ceea ce se ia prin rechiziție. 4 sf (Înv; îlv) A face ~ A jefui. 5 sf (Pfm) Noroc neașteptat Si: chilipir. 6 sf (Pfm; ccr) Ceea ce se obține prin noroc, prin chilipir, pe gratis sau extrem de convenabil. 7 sf (Îe) A umbla în (sau cu, după) ~ ori a căuta ~ A umbla după situații avantajoase. 8 av (Înv) Pe nemuncite Si: degeaba, gratis. 9 av (Înv) În schimbul unui preț extrem de convenabil. 10 av (Pex) Aproape pe gratis.

PLEAȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., scr. pljačka.

PLEAȘCĂ s. f. 1. (Mai ales în construcție cu verbele «a cădea», «a da») Cîștig neașteptat (de obicei nemeritat, obținut fără osteneală); chilipir. Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39. Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302. Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani, în cinste. Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397. ◊ Expr. A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir. 2. (Învechit și arhaizant) Acțiune de jaf (în timp de război); jefuire, pradă. Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276. Libertatea de pleașcă de care se bucurau. căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.

PLEAȘCĂ f. 1) Câștig nemeritat obținut fără muncă; chilipir. * De (sau pe) ~ fără plată; de pomană. 2) înv. Pradă de război; captură; trofeu. /<bulg., sb. pljațka

pleașcă m. (ironic) om chel. [V. pleș].

pleașcă f. V. plașcă.

pleașcă f. 1. pradă luată dela vrăjmaș; 2. jaf, chilipir: caută pleașcă; 3. Zool. plevușcă. [Bulg. PLĬAČKĂ, jaf].

2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă).

1) pleáșcă f., pl. pleștĭ și (sud) pleșcĭ (bg. sîrb. pljačka, turc. plačla, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără muncă: leneșiĭ umblă după pleașcă.

fleașcă³ sf vz pleașcă⁴

plașcă⁴ sf vz pleașcă¹

plească¹ sf vz pleașcă¹

pleașcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pleștii; pl. plești

!pleașcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pleștii; pl. plești

pleașcă (pradă, chilipir) s. f.

pleașcă, plește.

PLEAȘCĂ s. v. captură, chilipir, pradă.

pleașcă s. v. CAPTURĂ. CHILIPIR. PRADĂ.

pleașcă (plești), s. f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor).

pleașcă³ s.f. sg. (reg.) om chel.

pleașcă² s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.

pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană