6 definiții pentru refierbe
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFIERBE, refierb, vb. III Tranz. A fierbe ceva din nou. – Pref. re- + fierbe.
refierbe vt [At: BARCIANU / Pzi: refierb / E: re1- + fierbe] (Rar) 1-2 A fierbe (11,12) din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFIERBE, refierb, vb. III. Tranz. A fierbe ceva din nou. – Re1- + fierbe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refierbe (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refierb, 3 sg. refierbe, perf. s. 1 sg. refiersei, 1 pl. refierserăm, m.m.c.p. 1 pl. refierseserăm; conj. prez. 1 sg. să refierb, 3 să refiarbă; imper. 2 sg. afirm. intranz. refierbi / tranz. refierbe (Refierbe-l! Refierbe-i ceaiul!); ger. refierbând; part. refiert
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
refierbe (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refierb, perf. s. 1 sg. refiersei, 1 pl. refierserăm; conj. prez. 3 să refiarbă; part. refiert
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refierbe vb. fierbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-fier-be
verb (VT658) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
refierbe, refierbverb
- 1. A fierbe ceva din nou. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- re- + fierbe. DEX '09