10 definiții pentru resimțământ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESIMȚĂMÂNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

RESIMȚĂMÂNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

resimțământ sn [At: GHICA, S. 644 / V: ~țem~, ~țim~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment după simțământ] (Rar) Resentiment (1).

resimțemânt sn vz resimțământ

RESIMȚĂMÎNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. (Atestat în forma resimțimînt) Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. – Variantă: resimțimînt s. n.

RESIMȚIMÎNT s. n. v. resimțămînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resimțământ (înv.) s. n., pl. resimțăminte

resimțământ (înv.) s. n., pl. resimțăminte

resimțământ s. n., pl. resimțăminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.

resimțămînt s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT.

Intrare: resimțământ
resimțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțământ
  • resimțământul
  • resimțământu‑
plural
  • resimțăminte
  • resimțămintele
genitiv-dativ singular
  • resimțământ
  • resimțământului
plural
  • resimțăminte
  • resimțămintelor
vocativ singular
plural
resimțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțimânt
  • resimțimântul
plural
  • resimțiminte
  • resimțimintele
genitiv-dativ singular
  • resimțimânt
  • resimțimântului
plural
  • resimțiminte
  • resimțimintelor
vocativ singular
plural
resimțemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțemânt
  • resimțemântul
plural
  • resimțeminte
  • resimțemintele
genitiv-dativ singular
  • resimțemânt
  • resimțemântului
plural
  • resimțeminte
  • resimțemintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resimțământ, resimțămintesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.