32 de definiții pentru rădașcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂDAȘCĂ, rădaște, s. f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coarne de cerb; răgace (Lucanus cervus). – Din bg. rodačka.

RĂDAȘCĂ, rădaște, s. f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coarne de cerb; răgace (Lucanus cervus). – Din bg. rodačka.

rădașcă sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 561 / V: (reg) brud~, carabașă, caradaș sm, carad~, carașcă, cărăba~, căr~, dăr~, ~acică, răga~, rod~, rudacică, rud~ (Pl: rudaște, rudăști), rudeș~ / Pl: ~ște (reg) ~ști, ~dăști, ~șce, ~dășci, ~așci / E: bg родачка] 1 (Șîs rodașcă de stejeriu) Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, al cărei mascul are o pereche de mandibule puternice, asemănătoare coarnelor de cerb Si: răgace, (reg) boul-lui-Dumnezeu, bourel (2), buhai (3), cerb (5), cerbar (1), răgăciță, taur (Lucanus cervus). 2 (Reg) Model de cusătură de arnici pe ie.

RĂDAȘCĂ, rădaște, s. f. Insectă mare din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, al cărei mascul are două mandibule puternice; trăiește în pădurile de stejar și zboară producînd un zbîrnîit specific (Lucanus cervus); boul-lui-dumnezeu, v. bou.Pl. și: rădașce. – Variantă: rudașcă (EMINESCU, N. 96) s. f.

RĂDAȘCĂ ~te f. Insectă de talie mare, de culoare neagră-castanie, masculul având coarne ramificate, curbate spre interior. /<bulg. ragațka

rădașcă f. insectă sburătoare cu coarne ca ale cerbului (Lucanus cervus). [Alterat din răgace].

rădáșcă f., pl. șce, ște și rădăștĭ (din caradașcă supt infl. luĭ răgace). Vest. Caradașcă. – În Trans. și rudașcă.

caradașcă sf vz rădașcă

cărădașcă sf vz rădașcă

cărădoaică sf vz rădașcă

rădacică sf vz rădașcă

răgașcă sf vz rădașcă

rodașcă sf vz rădașcă

rudacică sf vz rădașcă

rudașcă sf vz rădașcă

rudeșcă sf vz rădașcă

BOU sm. 1 🐒 Animal domestic din familia rumegătoarelor, cu trupul mare și robust, cu coarnele lungi și găunoase, cu copitele despicate; e întrebuințat înjugat la car sau la plug ca vită de muncă; carnea lui constitue pentru om un aliment foarte hrănitor (Bos taurus) (🖼 556); fig. pop.: ochi de ~, ochi mari, holbați; lapte de ~, lucru imposibil de aflat; – proverb: a munci ca un ~; a merge ca cu boii, foarte încet (în spec. despre o trăsură, o căruță, etc.): a nu-i fi toți boii acasă, a nu fi cu voie bună, a fi supărat, posomorît; a-l lăsa (pe cineva) în boii Iui, a-l lăsa în pace, să facă, să se poarte cum poate sau cum vrea, a-l lăsa în apele lui; a-și pune boii în plug cu cineva, a-i căuta pricină de ceartă; s’a dus ~ și s’a întors măgar sau s’a dus vițel și s’a întors ~, despre cineva care, umblînd să se procopsească, s’a întors mai prost sau mai sărac de cum fusese la plecare; s’au dus boii dracului, s’a prăpădit lucrul, a ieșit rău la căpătîiu; pînă să zică „bou breaz”, vine soarele la amiazi, despre un leneș sau despre cel zăbavnic la vorbă; de-acum înainte n’o să mai fac boi bălțați, nu mai sînt în stare să mă mai procopsesc, să mai fac lucruri de seamă; și ~l are limbă mare, dar nu poate să vorbească, cînd cineva ar avea de spus multe cu privire la un lucru, dar nu-i e îngăduit să vorbească: ~l se leagă de coarne și omul de limbă, omul trebue să-și pună frîu gurii, dacă nu vrea să-și creeze neajunsuri; ~l nu treieră cu gura legată; cine fură azi un ou, mîine fură și un ~, omul se deprinde la rele, la hoții, începînd cu lucruri mărunte ; ~l cu bivolul anevoie trag la plug, doi oameni cari au firi deosebite, cu greu se pot înțelege sau lucra împreună; pînă a geme boii, scîrțîie carul, despre cei ce se vaetă mereu că-s osteniți, cînd alții muncesc mai din greu și nu se plîng deloc; boii ară și caii mănîncă, unii muncesc și alții trag folosul 2 fig. familiar Om prost, dobitoc 3 🛡 Cap de ~, bourul de pe stema Domnilor Moldovei 👉 BOUR; fig. dobitoc, prost 4 🐦 BOU-DE-BALTĂ1, pasăre băltăreață care petrece prin trestiile de Iîngă ape, nutrindu-se cu peștișori; are ciocul lungăreț și ascuțit: penele sînt galbene-ruginii amestecate cu negru, creștetul e negru, iar gîtul mai deschis; scoate adeseaun muget puternic și ascuțit care se aude la mari depărtări, mai poartă numirile de: „buhaiu-de-baltă” și „bîtlan-de-stuh”, „haucă” sau (Mold.) „stîrc-de noapte” (Botaurus stellaris) (🖼 557) 5 🐟 BOU-DE-BALTĂ2, un soiu de broască rîioasă, cu pîntecele galben-portocaliu, care trăește prin bălți și al cărei ocăcăit puternic (pop. vestitor de ploaie) se poate transcrie prin hu! hu!; în Mold. e numită „buhaiu-de-baltă” (Bombinator igneus) (🖼 558) 6 🐙 BOU-DE-BALTĂ3 sau BOUL-BĂLȚII, BOU-DE-A, unul din cei mai mari gîndaci de apă din părțile noastre (Hydrophilus piceus) (🖼 559) 7 🐟 BOU-DE-MARE, mic pește de mare (de 15-25 cm.) cu corpul acoperit cu solzi mici și netezi, cu capul gros și lătăreț, botul scurt și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber) (🖼 560) 8 🐦 BOU-DE-NOAPTE = BUFNIȚĂ1 9 BOUL-LUI-DUMNEZEU1, insectă mică numită și „boul-Domnului”, „vaca-lui-Dumnezeu”, „vaca-Domnului”, „boul-popii”, „buburuză”, „măriuță”, „mămăruță”, etc. pe al cărei corp rotund și roșu se văd șapte puncte negre (Coccinella septempunctata) (🖼 561); BOUL-LUI-DUMNEZEU2 sau BOUL-DOMNULUI1 , Băn. BOUL-BABEI = RĂDAȘCĂ; BOUL-DOMNULUI2 = VACA-DOMNULUI; BOUL-POPIIBOUL-LUI-DUMNEZEU1 10 🐦 OCHIUL-BOULUI1 = PITULICE 11 🌿 OCHIUL-BOULUI2 👉 OCHIU; LIMBA-BOULUI 👉 LIMBĂ 12 De-a boul sau de-a’n-boul, joc de copii în care niște bețe sînt aruncate astfel încît să sară din cap în cap; fig: a merge, a se duce de-a’n-bou(lea), alene, abia tîrîndu-și picioarele (în felul boilor): prostia... mai mult se tîrăște... și merge tot d’a’n-boulea (DLVR.) [lat. bos, bovem].

BOUREL I. sm. 1 🐒 = dim. BOUR 1 2 Trans. 🐙 Melc (prin asemănarea antenelor acestuia cu coarnele bourului) (BUD.) (PĂC.) 3 🐦 = PITULICE 4 🐙 = RĂDAȘCĂ. II. adj. 1 Cu coarne ca ale bourului: boi bourei 2 Pr. anal. Țeapăn, tare: Cu țîțele bourele, Chiar ca două turturele (STAM.) sînii bourei (DEM.); sm.: de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.).

RUDAȘCĂ s. f. v. rădașcă.

rudașcă f. V. rădașcă.

caradáșcă f., pl. ște (bg. garagaška. V. caragață. Est. Un fel de gîndac negru foarte mare care zboară noaptea și care se distinge pin doŭă coarne marĭ cu care strînge ca cu un clește (lucanus cervus). – Și rădașcă, răgace și răgașcă (vest). V. bondar, carabană.

rudáșcă, V. rădașcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rădașcă s. f., g.-d. art. rădaștei; pl. rădaște

rădașcă s. f., g.-d. art. rădaștei; pl. rădaște

rădașcă s. f., g.-d. art. rădaștei; pl. rădaște

rădașcă, pl. rădaște

rădașcă, -daște.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂDAȘCĂ s. (ENTOM.; Lucanus cervus) răgace, (reg.) bourel, buhai, caraban, cerb, cerbar, cornac, taur, boul-babei, boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, capul-cerbului, vaca-Domnului.

RĂDAȘCĂ s. (ENTOM.; Lucanus cervus) răgace, (reg.) bourel, buhai, caraban, cerb, cerbar, cornac, taur, boul-babei, boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, capul-cerbului, vaca-Domnului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rădașcă, s.f. – v. rudașcă.

rădașcă, s.f. – v. rudașcă.

rudașcă, rudaște, (rădașcă), s.f. – Insectă din ordinul calopterelor, de culoare neagră (Lucanus cervus). – Din bg. rodačka (DEX, MDA).

rudașcă, rudaște, (rădașcă), s.f. – Insectă din ordinul calopterelor, de culoare neagră (Lucanus cervus). – Din bg. rodačka (DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂDÁȘCĂ (< bg.) s. f. Insectă coleopteră mare (3-7,5 cm), cu corpul tare, scorțos, neagră-castanie, din familia lucanidelor, care prezintă dimorfism sexual accentuat, masculul recunoscându-se după mandibulele lungi, asemănătoare coarnelor de cerb (Lucanus cervus). Răspândită mai ales în pădurile de foioase; răgace.

Intrare: rădașcă
rădașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădașcă
  • rădașca
plural
  • rădaște
  • rădaștele
genitiv-dativ singular
  • rădaște
  • rădaștei
plural
  • rădaște
  • rădaștelor
vocativ singular
plural
rudașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudașcă
  • rudașca
plural
  • rudaște
  • rudaștele
genitiv-dativ singular
  • rudaște
  • rudaștei
plural
  • rudaște
  • rudaștelor
vocativ singular
plural
rudeșcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rudacică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rodașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răgașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rădacică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărădoaică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărădașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rădașcă, rădaștesubstantiv feminin

  • 1. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coarne de cerb (Lucanus cervus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Plural și: rădașce. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.