18 definiții pentru silice
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILICE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; dioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.
silice1 sf [At: AMFILOHIE, G. F. 213r/2 / V: (îvr) selce, ~iție / Pl: ~ / E: fr silice] (Chm) Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICE s. f. Corp solid (compus al siliciului cu oxigenul), dur, alb sau incolor, insolubil, cu temperatura de topire foarte înaltă; se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci (granit, nisip etc.) sub formă de cremene, cuarț, silex, ametist, topaz, opal și alte varietăți și se întrebuințează la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. În cetățile de pămînt se mai găsesc încă și mici ghiulele de silice, rău rotunjite. ODOBESCU, S. II 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICE s.f. Nume generic dat diferitelor varietăți de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICE s. f. bioxid de siliciu. (< fr. silice, lat. silex)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SILICE f. Substanță solidă, albă sau incoloră, întrebuințată, mai ales, în construcții și la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silice f. substanță ce formează baza silexului: oxid de siliciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sílice V. silex.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
selce sf vz silice1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siliție sf vz silice1[1] corectat(ă)
- În original, tipărit greșit: vz silicel1 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sílex n. și *sílice n. și f. (lat. silex, silicis, m. și f. Cp. cu borax). Cremene. Siliciu oxigenat (cŭarț, gres, nisip).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silice (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silicei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
silice (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silicei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silice (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silicei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILICE s. v. bioxid de siliciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SILICE s. (CHIM.) bioxid de siliciu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
silice, (engl.= silica) termen utilizat pentru a desemna dioxidul de siliciu – SiO2 – atât din p.d.v. chimic, cât și mineralogic. S. constituie un compus polimorf, întâlnit în diverse stări de agregare: s. amorfă (→ opal), s. cripto-cristalină (→ calcedonie) și s. cristalizată (→ α cuarț, → tridimit, → cristobalit), cu forme de temperatură scăzută (α -cuarț) și, respectiv, ridicată (β -cuarț). Cu o frecvență redusă în natură se întâlnesc și forme de s. de presiune înaltă (→ coesit, stishovit). S. se formează în toate procesele petrogenetice.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F104) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
silicesubstantiv feminin
- 1. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; dioxid de siliciu. DEX '09 DLRLC DN
- În cetățile de pămînt se mai găsesc încă și mici ghiulele de silice, rău rotunjite. ODOBESCU, S. II 146. DLRLC
-
etimologie:
- silice DEX '09 DEX '98 DN
- silex, -icis DEX '09 DEX '98 DN