22 de definiții pentru slobozi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOBOZI, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.

slobozi v [At: PO 111/10 / V: (reg) sclo~, stlo~, zlo~, (înv) ~za, (îvr) i / Pzi: ~bod, (pop) ~zesc, (îrg) ~boz, (reg) ~zez Viit și: 3 (pop) o ~oade / Cj și: 3, 6 (îrg) să ~oade, să ~oază, (înv) să ~oaze Imt și: 2 ~ozi Par și: (reg) ~ost, ~oastă / E: slobod] 1 vt (Îvp; c. i. mai ales oameni) A elibera din starea de robie, din închisoare, captivitate etc . 2 vt (Înv; c. i. state, cetăți etc.) A elibera de sub o ocupație străină. 3 vt (Înv; c. i. închisori, porți ale unor cetăți, ale unui palat etc.) A deschide larg, permițând să iasă, să treacă etc. 4 vt (Îvp; c. i. oameni; adesea urmat de determinări locale sau finale) A lăsa să plece. 5 vt (Îvr; c. i. adunări, grupuri de oameni etc.) A împrăștia. 6 vt (Rar; spc; c. i. militari în termen) A da voie să plece în permisie. 7 vt (Pop; spc; c. i. militari în termen; adesea cu determinări de felul „din oaste”, „din cătane”, „la vatră”) A lăsa la vatră. 8 vt (Înv; spc; c. i. trupe, unități militare etc.) A demobiliza (1). 9 vt (Înv) A concedia (2). 10 vt (Îlv) A ~ în pensie A pensiona. 11 vt (Îvr; c. i. oameni) A izgoni. 12 vt (Îvp; c. i. oameni) A lăsa să intre. 13 vi (Reg; îlv) A ~ în casă A (se) logodi. 14 vt (Reg; îe) A ~ casa (lehuzei) A sfinți casa în care s-a născut un copil. 15 vt (Reg; îae) A ridica interdicția de a fi vizitată casa lehuzei. 16 vt (Reg; d. preoți; îe) A ~ masa (sau pomana) A oficia rugăciunile de ritual prin care se începe un praznic făcut după o înmormântare sau după un parastas. 17 vt (Olt) A sfinți1 (2). 18-19 vtrp (Îvp; c. i. animale închise sau legate; adesea urmat de determinări locale sau finale) A lăsa în libertate. 20 vt (Reg; c. i. animale de tracțiune) A dejuga. 21 vr (Îvr; d. animale sălbatice) A scăpa din îngrădire. 22 vt (Îrg; c. i. de obicei animale de pradă, câini; de obicei udp „asupra”) A asmuți (1). 23 vt (Îvp; c. i. mai ales oameni sau părți ale corpului lor imobilizate etc.) A dezlega (1). 24-25 vtrp (C. i. obiecte care leagă, care strâng etc.) A (se) desface (2). 26-27 vtrp (Pex) A (se) slăbi (19-20). 28 vt (Pop; c. i. lână și cânepă) A trage din caier pentru a toarce. 29 vt(a) (Reg) A desfășura urzeala de pe sulul de dinapoi al războiului de țesut. 30 vt (Îvr; c. i. recipiente astupate) A destupa (1). 31 vr (Trs; fig; d. ger) A se slăbi (7). 32 vt (Îvp; c. i. mai ales oameni) A lăsa să acționeze conform voinței și dorinței proprii. 33 vt (Îvp; îe) A nu-l ~ (pe cineva) inima să … A nu se îndura să facă un lucru. 34-35 vtrp (Înv; c. i. acțiuni, fapte etc.) A (se) permite să se desfășoare. 36-37 vt (Pex) A (se) prevedea. 38-39 vtrp (Îvp; c. i. căi de comunicație, de acces etc.) A pune la dispoziție pentru folosirea publică. 40-41 vtrp (Îrg; c. i. căi de comunicație) A scoate de sub o interdicție. 42-43 vtrp (Îrg; îe) A se ~ de sub secfestru (sau secfestruiri) A scoate sau a fi scos de sub sechestru Si: a se desechestra. 44-45 vtr (Înv) A (se) salva (1-2). 46 vt (Bis; c. i. oameni sau sufletul lor) A mântui. 47 vt (Jur; înv) A achita (3). 48 vt (Îvr; cu complementul „boale”) A înlătura. 49 vt (Îvp; c. i. oameni) A ușura, prin moarte, de o suferință, de o răspundere etc. 50-51 vtr (Îvp; adesea întărit prin „jos” sau „în jos”) A (se) coborî (1-2). 52 vr (Trs; d. oameni) A se lăsa să cadă. 53 vr (D. păsări aflate în zbor) A coborî (4) în zbor. 54 vt (C. i. părți ale corpului omenesc) A lăsa să atârne liber. 55-58 vtrp (C. i. părți ale corpului omenesc) A (se) lăsa sau a (se) întinde (în jos). 59 vr (Trs; d. oameni) A face hernie. 60 vr (Reg; d. organe interne) A ieși din locul sau din învelișul natural în care stă. 61 vt (Îvp; c. i. obiecte) A lăsa să cadă jos (de la înălțime). 62 vt (Îrg; c. i. oameni, obiecte etc.) A cufunda în apă. 63-64 vtrp (Îvr; c. i. ambarcații) A (se) lansa în apă. 65 vr (Înv; d. grupuri de oameni) A călători în aval pe cursul unei ape. 66 vt (Trs; c. i. stavila ridicată a unei ape) A lăsa în jos pentru a opri curgerea apei. 67 vt (Reg) A rostogoli. 68 vt (Trs; fig; c. i. marfă) A lăsa mai ieftin. 69-70 vtrp (Îvp) A (se) arunca săgeți spre o țintă. 71-72 vtrp (C. i. gloanțe, proiectile etc. încărcate într-o armă de foc) A(-și) declanșa pornirea spre o țintă. 73-74 vtri (D. arme de foc) A (se) descărca (asupra cuiva). 75 vr (Îvp; d. oameni) A se năpusti. 76 vr (Îvp; pex) A se repezi. 77 vt (Înv; c. i. grupe armate) A trimite la atac sau într-o expediție. 78 vr (Înv; d. oameni) A se apuca de … 79-80 vtr (Înv; d. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A (se) dezlănțui (2-3). 81 vt (Înv; îe) A ~ pojar A aprinde un foc. 82 vrp (Îvr) A defeca (4). 83-84 vtr (Îvp; c. i. mai ales fenomene meteorologice, calamități etc.) A izbucni. 85 vt (Îvp; c. i. lichide de obicei dintr-un recipient) A face să curgă. 86 vt (Îvp; îe) A ~ (cuiva) sânge A lăsa (cuiva) să curgă sânge. 87 vt (Pop; îe) A ~ apa (sau apele) mortului A îndeplini ritualul de a duce apă vecinilor timp de 40 de zile de la moartea cuiva pentru mântuirea sufletului celui mort. 88 vt (Pop; îae) A îndeplini ritualul de la 6 luni după înmormântare de a lăsa să plutească pe apă două lumânări aprinse. 89 vr (Înv) A se scurge. 90-91 vtr (Îvp; d. plante; pex, d. păduri; c. i. ramuri, frunze, flori etc.) A răsări sau a face să răsară (și să crească). 92 vt (Îvp) A produce1. 93 vt (Îrg) A elimina din organism. 94 vta (Trv) A ejacula. 95-96 vt (Îvp; șfg; d. surse de lumină, de căldură etc.) A iradia. 97 vt (Îvp; c. i. gaze, vapori, mirosuri) A emana (4). 98 vt (Îvp) A produce și a răspândi în jur foc, fum etc.. 99 vt (Îvp; d. oameni; c. i. sunete, zgomote, cuvinte etc.) A emite (4). 100 vt (Înv; pex) A spune (4). 101 vr (Trs, Mol; și vt îe a-și ~ limba) A-și da drumul la vorbă (mai mult decât trebuie). 102-103 vtrp (Înv; c. i. acte normative, documente oficiale, dispoziții etc.) A (se) emite (1). 104-105 vtrp (Înv; c. i. mărfuri, preparate etc.) A (se) livra. 106 vt (Înv; c. i. sume de bani) A vărsa. 107 vt (Înv; c. i. sume de bani) A achita (1).

SLOBOZI, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.

SLOBOZI, slobod, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A pune în libertate; a elibera. Atunci zîmbind împăratul, necazul și-a risipit Și, iertînd pe vinovatul, cu daruri l-a slobozit. PANN, P. V. II 14. ♦ A elibera dintr-o strînsoare, dintr-o legătură care imobilizează. Turcilor, păgînilor, Sloboziți-mi mînele Să-mi ridic cosițele. BIBICESCU, P. P. 267. Și cînd vorba-și isprăvea, Ștefan-vodă poruncea Și pe stînga-i slobozea. TEODORESCU, P. P. 524. Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Refl. (Despre obiectul care leagă) În timpul de luptat, Rea ispită s-a-ntîmplat. Lui Ghiță, care-i păsa Să-și scape mîndruța sa, Brîul i se slobozea. TEOSORESCU, P. P. 632. 2. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. Slobozi-mă, maică-n sat, Că de iubit m-am lăsat; Slobozi-mă, maică-n joc, Că zău mă topesc de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ Expr. A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru, a se reține de la ceva. I se făcu milă de el, însă n-o slobozi inima să-l dezlege, fiindcă ținea morțiș să se răzbune pe Natalia. STĂNOIU, C. I. 200. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. Mai-marii lui, văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. Căpitane, căpitane, Slobozi-mă din cătane Să mai prind plugul de coarne. HODOȘ, P. P. 223. ♦ A scoate dintr-o slujbă: a concedia. Am trimes la Iași pre vătavul meu... ca să-mi aducă niște schimburi; tot prin el slobod din slujbă pre feciorul meu. KOGĂLNICEANU, S. 222. ♦ A permite să intre. Copiii strigară de la fereastră: Aci sîntem tată! Și-i slobozi omul înlăuntru. RETEGANUL, P. I 44. 4. (Cu privire la animale) A lăsa în libertate. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă și-o iau razna prin pădure. GALACTION, O. I 46. 5. A da drumul, a lăsa să cadă. Lungiră copilul adînc... și, înainte de a zvîrli peste el țerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie. CAMILAR, N. I 135. Își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV 11. ♦ Refl. A coborî, a se lăsa (la pămînt). Cugetînd tot astfel pe drum, au dat de trei stejeri foarte înalți și s-a suit într-unul din ei și a vrut să se sloboadă jos și să-și facă capătul. SBIERA, P. 192. ♦ Refl. (Despre lucruri) A atîrna (în jos, într-o parte). Părul ei castaniu... se slobozea în unde de matase pe albii ei grumazi. NEGRUZZI, S. I 17. Era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stîngă. id. ib. 16. 6. A descărca (o armă de foc), a arunca (săgeți din arc). Au slobozit puștile în ei. DUMITRIU, N. 50. Merse drept la camera unde el dormea... și, scoțînd un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Turcii îndată ocoliră pre oastea ungurească de toate părțile și sloboziră săgețile ca norul. BĂLCESCU, O. I 49. 7. A emite sunete, strigăte. Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. SADOVEANU, Z. C. 9. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. Ciobanul slobozi chiote lungi și cumplite: Huhu!care alungă fiarele. RUSSO, O. 114. ♦ A răspîndi, a împrăștia. Carnea... slobozea aburi, umplînd odaia cu un miros puternic. V. ROM. iulie 1953, 100. Nu se încape... pară să nu sloboadă focul cel înădușit. CONACHI, P. 51. După ce s-au frecat lemnele cîtva în toată puterea, au început a slobozi puțin fum. DRĂGHICI, R. 69. ◊ Fig. Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o țîr de umbră, Sub tufe să mă umbresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. – Prez. ind. și: slobozesc (STANCU, D. 158), conj. prez. pers. 3 și: să sloboade (SADOVEANU, F. J. 542, BĂLCESCU, O. I 72), imper. pers. 2 sg. sloboade și slobozi.

A SLOBOZI slobod tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcție; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. ~ sânge. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, țipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulație; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod

A SE SLOBOZI mă slobod intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale ținute legate sau în captivitate) A reuși să scape, devenind slobod. Câinele s-a ~t din lanț. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod

slobozì v. 1. a libera: l’a slobozit din pușcărie; 2. a da drumul: a slobozit pasărea; 3. a da foc: a slobozi un tun.

sclobozi v vz slobozi

sloboți v vz slobozi

sloboza v vz slobozi

stlobozi v vz slobozi

zlobozi v vz slobozi

slobód și -ozésc, a -ozí v. tr. (sîrb. sloboditi, a încuraja, vsl. svoboditi, a libera, rus. svoboditi.Slobod, -ózĭ, -oade; să sloboadă). Liberez, las liber, daŭ drumu: a slobozi un arestant, o pasăre din cușcă. Permit să (vechĭ): legea nu sloboade. Dezleg: a slobozi legăturile. Dau jos, scobor: a slobozi un butoĭ în becĭ. Descarc: a slobozi pușca. Scot, emit: a slobozi scînteĭ, a slobozi rădăcinĭ. – Și sloboz (vest), ca văz, caz (văd, cad).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slobozi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobod, 3 sg. sloboade, imperf. 1 slobozeam; conj. prez. 1 sg. să slobod, 3 să sloboa; imper. 2 sg. afirm. sloboade

slobozi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobod, 3 sg. sloboade, imperf. 3 sg. slobozea; conj. prez. 3 să sloboadă; imper. 2 sg. sloboade

slobozi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobod, 3 sg. sloboade, imperf. 3 sg. slobozea; conj. prez. 3 sg. și pl. sloboade; imper. 2 sg. sloboade

slobozi vb., ind. prez. pers. 1 slobod / sloboz / slobozesc

slobozi (ind. prez. 1 sg. slobod)

slobod, -boadă 3 conj., -bozeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLOBOZI vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăștia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.

slobozi vb. v. ABSOLVI. ACHITA. ARUNCA. AUTORIZA. AZVÎRLI. CONCEDIA. DEGAJA. DELEGA. DESCĂRCA. DESFACE. DESTINDE. DEZROBI. ELIBERA. EMANA. EMANCIPA. EMITE. EXALA. IERTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎMPUTERNICI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVESTI. LANSA. LĂRGI. LIBERA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. RĂSPÎNDI. REPEZI. SALVA. SĂRI. SCĂPA. SCOATE. SCUTI. SLĂBI. TĂBĂRÎ. TRAGE. ZVÎRLI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

slobozi, slobod v. r. (pop.) 1. a defeca. 2. a urina. 3. a ejacula.

Intrare: slobozi
verb (VT317)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slobozi
  • slobozire
  • slobozit
  • slobozitu‑
  • slobozind
  • slobozindu‑
singular plural
  • sloboade
  • slobozi
  • sloboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slobod
  • sloboz
(să)
  • slobod
  • sloboz
  • slobozeam
  • slobozii
  • slobozisem
a II-a (tu)
  • slobozi
(să)
  • slobozi
  • slobozeai
  • sloboziși
  • sloboziseși
a III-a (el, ea)
  • sloboade
(să)
  • sloboa
  • sloboa
  • slobozea
  • slobozi
  • slobozise
plural I (noi)
  • slobozim
(să)
  • slobozim
  • slobozeam
  • slobozirăm
  • sloboziserăm
  • slobozisem
a II-a (voi)
  • sloboziți
(să)
  • sloboziți
  • slobozeați
  • slobozirăți
  • sloboziserăți
  • sloboziseți
a III-a (ei, ele)
  • slobod
(să)
  • sloboa
  • sloboa
  • slobozeau
  • slobozi
  • sloboziseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slobozi
  • slobozire
  • slobozit
  • slobozitu‑
  • slobozind
  • slobozindu‑
singular plural
  • slobozește
  • sloboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slobozesc
(să)
  • slobozesc
  • slobozeam
  • slobozii
  • slobozisem
a II-a (tu)
  • slobozești
(să)
  • slobozești
  • slobozeai
  • sloboziși
  • sloboziseși
a III-a (el, ea)
  • slobozește
(să)
  • slobozească
  • slobozea
  • slobozi
  • slobozise
plural I (noi)
  • slobozim
(să)
  • slobozim
  • slobozeam
  • slobozirăm
  • sloboziserăm
  • slobozisem
a II-a (voi)
  • sloboziți
(să)
  • sloboziți
  • slobozeați
  • slobozirăți
  • sloboziserăți
  • sloboziseți
a III-a (ei, ele)
  • slobozesc
(să)
  • slobozească
  • slobozeau
  • slobozi
  • sloboziseră
sloboza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sloboți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zlobozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclobozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stlobozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slobozi, slobodverb

popular
  • 1. A pune în libertate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: elibera
    • format_quote Atunci zîmbind împăratul, necazul și-a risipit Și, iertînd pe vinovatul, cu daruri l-a slobozit. PANN, P. V. II 14. DLRLC
    • 1.1. A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turcilor, păgînilor, Sloboziți-mi mînele Să-mi ridic cosițele. BIBICESCU, P. P. 267. DLRLC
      • format_quote Și cînd vorba-și isprăvea, Ștefan-vodă poruncea Și pe stînga-i slobozea. TEODORESCU, P. P. 524. DLRLC
      • format_quote Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În timpul de luptat, Rea ispită s-a-ntîmplat. Lui Ghiță, care-i păsa Să-și scape mîndruța sa, Brîul i se slobozea. TEOSORESCU, P. P. 632. DLRLC
  • 2. A lăsa un animal în libertate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîine de dimineață slobod cireada în luncă și-o iau razna prin pădure. GALACTION, O. I 46. DLRLC
  • 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slobozi-mă, maică-n sat, Că de iubit m-am lăsat; Slobozi-mă, maică-n joc, Că zău mă topesc de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. DLRLC
    • 3.1. rar A scoate dintr-o slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: concedia
      • format_quote Am trimes la Iași pre vătavul meu... ca să-mi aducă niște schimburi; tot prin el slobod din slujbă pre feciorul meu. KOGĂLNICEANU, S. 222. DLRLC
    • 3.2. regional A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai-marii lui, văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. DLRLC
      • format_quote Căpitane, căpitane, Slobozi-mă din cătane Să mai prind plugul de coarne. HODOȘ, P. P. 223. DLRLC
    • 3.3. A permite să intre. DLRLC
      • format_quote Copiii strigară de la fereastră: Aci sîntem tată! Și-i slobozi omul înlăuntru. RETEGANUL, P. I 44. DLRLC
    • chat_bubble A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se făcu milă de el, însă n-o slobozi inima să-l dezlege, fiindcă ținea morțiș să se răzbune pe Natalia. STĂNOIU, C. I. 200. DLRLC
  • 4. A da drumul, a lăsa să cadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lungiră copilul adînc... și, înainte de a zvîrli peste el țerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie. CAMILAR, N. I 135. DLRLC
    • format_quote Își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV 11. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se lăsa (la pământ). DLRLC
      sinonime: coborî
      • format_quote Cugetînd tot astfel pe drum, au dat de trei stejeri foarte înalți și s-a suit într-unul din ei și a vrut să se sloboadă jos și să-și facă capătul. SBIERA, P. 192. DLRLC
    • 4.2. reflexiv (Despre lucruri) A atârna (în jos, într-o parte). DLRLC
      sinonime: atârna
      • format_quote Părul ei castaniu... se slobozea în unde de matase pe albii ei grumazi. NEGRUZZI, S. I 17. DLRLC
      • format_quote Era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stîngă. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
  • 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au slobozit puștile în ei. DUMITRIU, N. 50. DLRLC
    • format_quote Merse drept la camera unde el dormea... și, scoțînd un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
    • format_quote Turcii îndată ocoliră pre oastea ungurească de toate părțile și sloboziră săgețile ca norul. BĂLCESCU, O. I 49. DLRLC
  • 6. Degaja, emana, răspândi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Carnea... slobozea aburi, umplînd odaia cu un miros puternic. V. ROM. iulie 1953, 100. DLRLC
    • format_quote Nu se încape... pară să nu sloboadă focul cel înădușit. CONACHI, P. 51. DLRLC
    • format_quote După ce s-au frecat lemnele cîtva în toată puterea, au început a slobozi puțin fum. DRĂGHICI, R. 69. DLRLC
    • format_quote figurat Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o țîr de umbră, Sub tufe să mă umbresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. DLRLC
    • 6.1. A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. SADOVEANU, Z. C. 9. DLRLC
      • format_quote Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
      • format_quote Ciobanul slobozi chiote lungi și cumplite: Hu – hu! – care alungă fiarele. RUSSO, O. 114. DLRLC
etimologie:
  • slobod DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.