VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

vopsea sf [At: VARLAAM, C. 24 / V: (îvp) văp~, văpseală, ~lă, (reg) vapsa, văcsa, văcsală, văcsea, văcseală, văpsa, văpsală, văpsană, văpsă, văpseauă, vep~, ~sa, vocsea, vopsă, ~lă / Pl: ~ele, (pop) ~eli, (reg) ~eluri / E: vopsele (pll vopseală < vopsi + -eală)] 1 Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte Si: (înv) șar¹, (reg) boia (1), farbă (2). 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși (bine) la ~ A (nu) duce ceva la bun sfârșit. 4 (Îrg; îe) A ieși altfel la ~ A obține un rezultat diferit față de cel așteptat. 5 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) la văp~ A scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură. 6 (Spc) Culoare folosită în pictură. 7 (Înv; azi fam; dep) Fard. 8 (Îvr; lpl) Țesături vopsite. 9 (Fig) Aparență (1). 10 (Fig) Modalitate de a descrie pe cineva (sau ceva). 11 (Îrg) Culoare (1). 12 (Îrg) Nuanță. 13 (Înv) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case).

vopsea s.f. 1 (adesea urmat de determ. care arată felul, utilizarea) Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, care se folosește pentru a colora diferite materiale, țesături, obiecte etc. sau pentru a acoperi, a proteja ori a decora diferite obiecte, suprafețe etc.; (reg.) boia, farbă. Se uscase de mult vopseaua pe bordaj (TUD.). ◊ Fig. O fiară cu capul și cu solzii de zale cenușii, cu nări de vopsea roșie și mustăți de tuș (PAPAD.). ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. Dă-i, Doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească (ARGH.). ♦ Spec. (astăzi fam., deprec.) Fard. Dacă aduci și odicolon și vopsele de tot soiul e ca să vie muierile să le vadă (CA. PETR.). 2 (înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. Toată lumea se mira de frumusețea acelei paseri care era cu mii și mii de vopseli (ISP.). 3 (înv.) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case). • pl. -ele, (pop.) -i, -uri. și (pop.) văpsea, văpseală, vopseală s.f. /sg. refăcut după vopsele, pl. lui vopseală.

VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpsea, văpseală s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

VOPSEA, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpsea, (învechit) văpseală (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.

VOPSEA ~ele f. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector. 2) Culoare folosită în pictură. [Art. vopseaua; G.-D. vopselei] /v. a vopsi

vopsea f. V. văpsea.

vapsa sf vz vopsea

văcsa sf vz vopsea

văcsală sf vz vopsea

văcsea sf vz vopsea

văcseală sf vz vopsea

văpsa sf vz vopsea

văpsală sf vz vopsea

văpsană sf vz vopsea

văpsă sf vz vopsea

văpsea sf vz vopsea

văpseală sf vz vopsea

văpseauă sf vz vopsea

vepsea sf vz vopsea

vocsea sf vz vopsea

vopsa sf vz vopsea

vopsă sf vz vopsea

vopseală sf vz vopsea

văpsea s.f. v. vopsea.

văpseală s.f. v. vopsea.

vopseală s.f. v. vopsea.

VĂPSEA s.f. (Mold.) Nuanță, culoare. Nuări. . . de aur, în toate feliurile de văpsele podobiți și frumoși. VARLAAM. Spicul părului și asămănarea văpselii, pre Vidră vreodată Breb să fie fost o dovedește ? CANTEMIR, IST. Curcubău pre ceriu în cîteva văpsele. N. COSTIN; cf. AETHIOPICA. Etimologie: sg. refăcut după pl. văpsele (< văpsi + suf. -eală).

văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].

văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].

văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.

văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.

vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / (sorturi) vopseluri

vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele / vopseluri, art. vopselele / vopselurile

vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; pl. vopsele

vopsea

vopsea, -selei gen. a.

VOPSEA s. v. nuanță, ton.

VOPSEA s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

vopsea s. v. NUANȚĂ. TON.

VOPSEA s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).