boia sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iele / E: tc boijo] 1 (Reg) Vopsea. 2 Fard. Condiment obținut prin pisarea ardeiului roșu uscat Si: paprică. 4 Sos cu oțet, legume și unt sau ulei, ce se pune la mâncăruri.

boia s.f. 1 (reg.) Vopsea. Negustor de băcan,... boia de păr, chiclazuri (CR.). 2 (peior.) Fard. 3 Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat. 4 (reg.) Sos cu oțet și legume, care se adaugă la unele mîncăruri. • pl. -ele. /<tc. boya.

BOIA (pl. -ele) sf. 1 Văpsea: muiat în ~ de băcan pentru roșit ouă (CAR.) ¶ 2 🍽 Sos la bucate preparat cu oțet și legume și cu unt sau unt-de-lemn ¶ 3 🍽 ~ de ardeiu, ardeiu roșu uscat și redus în praf [tc.].

BOIA, boiele, s. f. 1. (Mold.) Vopsea. Boia pentru sculuri de lînă. ▭ Ți-ar mai trebui încă o carte, ca s-o mîzgîlești și pe asta cu boielile tale... îl mustră cu blîndețe bădia Zaharia. C. PETRESCU, R. DR. 14. Negustor de băcan, iruri, ghileală... boia de păr, chiclazuri. CREANGĂ, P. 112. ♦ (Peiorativ) Suliman, dres, fard. Fetele... cu flori în coc, văpsite pe față cu pudră și-înroșite cu boia. DUNĂREANU, CH. 155. 2. (Uneori determinat prin «de ardei») Ardei roșu, uscat și pisat mărunt, întrebuințat ca condiment. Vi s-au adus, pe talere de lemn, mititei, cu o solniță în care este sare și boia roșie. PAS, Z. I 20.

BOIA, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.

BOIA ~iele f. pop. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau de protecție; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplică în special pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub formă de praf roșu, obținut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya

boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].

boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boia). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielei; (vopsele; farduri) pl. boiele

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielei; (vopsele, farduri) pl. boiele, art. boielele

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielii; pl. boieli

boia

boia, -ielii gen. a.

BOIA s. v. culoare, fard, vopsea.

BOIA s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaș, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)

BOIA s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaș, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)

boia s. v. CULOARE. FARD. VOPSEA.

boia (boiele), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.