ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc’a.

zămorî¹ [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70^v/27 / V: (îrg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv замори „a omorî”] 1 vt (Îrg) A istovi. 2 vt (Pex) A mortifica. 3 vr (Reg) A-și astâmpăra foamea sau setea. 4 vr (Reg) A mânca sau a bea numai atât cât să supraviețuiască. 5 vr (Reg) A se scârbi de mâncare.

zămorî vb. IV. 1 refl. (reg.) A-și astîmpăra în oarecare măsură foamea sau setea; a mînca sau a bea numai atît cît să-și țină zilele. Se zămorea și ea, sărmana, cum putea (CR.). 2 tr. (înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. • prez.ind. -esc. /<slav. заморнтн; cf. ucr. заморися.

†ZĂMORÎ (-orăsc), ZĂMORI (-oresc) I. vb. tr. ‡A slei de puteri; a lăsa să flămînzească: tată-său l-au băgat în temniță și l-au zămorît cu foamea (DOS.). II. vb. refl. Mold. Băn. A-și potoli puțin foamea, a-și stîmpăra puțin setea; a mînca, a bea numai cît să-și ție zilele: Moartea... începe cînd a roade la copaci tineri, cînd a forfeca smicele și nuiele; ...se zămorea și ea, sărmana, cum putea (CRG.) [vsl. zamoriti „a omorî”, rut. zamoryty „a lăsa să flămînzească”, zamoryty sja „a muri de foame, a leșina”].

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytycá.

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. (Mold.) 1. Refl. A-și potoli în oarecare măsură foamea sau setea, a mînca sau a bea numai atîta cît să-și țină zilele. Moartea atunci, înghițind noduri, pornește prin dumbrăvi, lunci și huceaguri... începe cînd a roade copaci tineri, cînd a forfăca smicele și nuiele... Se zămora și ea, sărmana, cum putea. CREANGĂ P. 316. 2. Tranz. (Învechit) A istovi, a slei (pe cineva) de puteri. Cu posturi lungi... își zămora trupul și-și curățea sufletul. ARHIVA R. I 69.

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astîmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mînca sau a bea numai atîta cît să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Slav (v. sl. zamoriti, ucr. zarymoty sja „a muri de foame, a leșina”).

ZĂMORÎ vb. (Mold.) A chinui prin nemîncare, a slei de puteri, a istovi. Tată-său l-au băgat în temniță și l-au zămorît cu foamea. DOSOFTEI, VS. Și-mfâșură fier pregiur trupul său ca să să zămorască. DOSOFTEI, VS. Cu posturi lungi și sece își zămora trupul si-si curățea sufletul. CUVÎNT DE ÎNGROPARE. Etimologie: sl. zamoriti, ucr. zamorytysja. Vezi și zâmorîtură. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, m î r ș ă v i, n e m o ș t i, v i t i o n i.

zămori v vz zămorî

zămorì v. Mold. a trăi de azi pe mâine, a se hrăni prost: se zămoria și ea sermana cum putea CR. [Vechiu-Mold. zămorì, a mortifica («cu posturi lungi și sece își zămoria corpul». Arhiva românească) = slav. ZAMORITI, a ucide].

zămărăsc, V. zămorăsc.

zămorăsc, a -î v. tr. (vsl. za-moriti, rus. -itĭ, a face să slăbească de foame. V. omor). Mold. Vechĭ. Slăbesc, ĭaŭ puterea. Azĭ. Țin cu prea puțină mîncare (cît trebuĭe ca să nu moară): a zămorî vitele, a-țĭ zămorî trupu cu posturĭ. – Și zămărăsc. V. olejesc.

zămorî (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zămorăsc, 3 sg. se zămorăște, imperf. 1 sg. mă zămoram; conj. prez. 1 sg. să mă zămorăsc, 3 să se zămorască; imper. 2 sg. afirm. zămorăște-te; ger. zămorându-mă

zămorî (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorăște, imperf. 3 sg. se zămora, perf. s. 3 sg. se zămorî, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorându-se

zămorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămorăsc, imperf. 3 sg. zămora; conj. prez. 3 sg. și pl. zămorască

ZĂMORÎ vb. v. epuiza, extenua, frânge, istovi, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.

zămorî vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROBI.

zămorî (-răsc, -it), vb. – 1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-și astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold.

ZĂMĂRÎ, zămărăsc, vb. IV. (Var., Mold.) A zămorî. (din sl. zamoriti, ucr. zamoryty)