18 definiții pentru înfoia
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFOIA, înfoi, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afăna. [Pr.: -fo-ia. – Prez. ind. și: înfoiez] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).
înfoia [At: LB / V: (cscj) ~oi / Pzi: înfoi / E: ml *infolliare] 1-2 vtr A (se) desface asemenea foalelor. 3 vr (D. păsări) A-și răsfira penele. 4 vr A se învârti de colo-colo Si: a se roti. 5 vr (Fig; d. oameni) A se fuduli. 6 vr (D. pământ și alte materiale) A se afâna. 7 vr (Reg; d. cai) A ciuli urechile. 8 vr (D. materii) A se îmbiba de apă. 9 vi (D. plante) A se învoita (1). 10 vr (D. haine, piele, scoarța pomilor; fig; d. pântece) A se umfla. 11 vr (D. femei) A purta haine înfoiate, cu multe fuste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFOIA, înfoiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afâna. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFOIA, înfoiez și înfoi, vb. I. 1. Refl. (Despre părul oamenilor și despre blana, coada sau coama animalelor) A se umfla (ca niște foale), a se răsfira, a se zburli. ◊ Tranz. Iepușoara prinse a bate din tuspatru picioarele și-a sforăi, înfoindu-și coama. CAMILAR, N. I 224. Un vînt mare abura, Chica lui Gruia înfoia, Și turcu cînd îl vedea, De frica lui se îneca. ȘEZ. IX 173. ♦ (Despre păsări) A-și umfla penele. Cocoșul își trase capul de sub aripă, se înfoie. CAMILAR, N. II 251. Ați necăjit într-o zi... un păun care s-a înfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. ◊ Tranz. Curcanii își înfoiau aripile spre cînii legați în lanțuri. CAMILAR, TEM. 240. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și da aere. Ba da, ba da... se înfoie Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 17. ♦ A se învîrti de colo-colo, a se roti. Pe lîngă ei se înfoiau, cu mîna la bărbie, cu spaimă de vrăbii în priviri, femeile. PAS, L. I 15. 2. Refl. (Despre pămînt și alte materiale) A-și mări volumul prin mărirea golurilor dintre granule (la săpare, la măcinare, prin absorbție de apă etc.). 3. Tranz. A întinde, a desface (ca pe niște foale). Înfoie armonica, scoțînd un început de cîntec prelung, sfîșietor. CAMILAR, N. II 197.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNFOIA înfoi și înfoiez tranz. 1) A face să se înfoaie. 2) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pământ) A face mai puțin îndesat; a afâna. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNFOIA mă înfoi intranz. 1) (despre părul oamenilor, despre blana animalelor, penele păsărilor etc.) A se ridica în sus și a se răsfira; a se desface. 2) fig. A lua o poziție de superioritate, atribuindu-și calități improprii. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfoià v. 1. a (se) acoperi cu foi; 2. a coase cu foi: a înfoia rochea; 3. a se umfla: s’a înfoiat ca varza PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfoi v vz înfoia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfoĭéz v. tr. (d. foĭ, foale maĭ degrabă de cît d. foaĭe, foĭ). Împufez, afînez, fac să se unfle orĭ să se înalțe: a înfoĭa o rochie, tutunu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înfoi, 3 înfoaie, 1 pl. înfoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să înfoi, 3 să înfoaie; imper. 2 sg. afirm. înfoaie; ger. înfoind corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înfoia (a ~) vb., ind. prez. 3 înfoaie, 1 pl. înfoiem; conj. să înfoaie; ger. înfoind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
înfoia vb., ind. prez. 1 sg. înfoi/înfoiez, 3 sg. și pl. înfoaie/înfoiază, 1 pl. înfoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. înfoieze; ger. înfoind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfoia (ind. prez. 1 sg. înfoi, 3 sg. și pl. înfoaie, 1 pl. înfoiem)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înfoiez, -foiam 1 imp., -foiat prt., -foiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFOIA vb. v. afâna, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, roti, semeți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFOIA vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfoia vb. v. AFÎNA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. ROTI. SEMEȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFOIA vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT107) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înfoia, înfoiverb
-
- Înfoie armonica, scoțînd un început de cîntec prelung, sfîșietor. CAMILAR, N. II 197. DLRLC
- 1.1. (Despre părul oamenilor și despre blana, coada sau coama animalelor) A se răsfira, a se zburli. DLRLC
- Iepușoara prinse a bate din tuspatru picioarele și-a sforăi, înfoindu-și coama. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
- Un vînt mare abura, Chica lui Gruia înfoia, Și turcu cînd îl vedea, De frica lui se îneca. ȘEZ. IX 173. DLRLC
-
- 1.2. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cocoșul își trase capul de sub aripă, se înfoie. CAMILAR, N. II 251. DLRLC
- Ați necăjit într-o zi... un păun care s-a înfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. DLRLC
- Curcanii își înfoiau aripile spre cînii legați în lanțuri. CAMILAR, TEM. 240. DLRLC
-
-
- Pe lîngă ei se înfoiau, cu mîna la bărbie, cu spaimă de vrăbii în priviri, femeile. PAS, L. I 15. DLRLC
-
- 1.4. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ba da, ba da... se înfoie Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 17. DLRLC
-
-
- 2. (Despre pământ și alte materiale) A se afâna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: afâna
etimologie:
- infolliare (din follis). DEX '09 DEX '98
- în + foi (pluralul lui foaie). DEX '09 DEX '98