opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flecuire3 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: flecui3] (Reg) 1 Înmuiere (la fiert). 2 Sfărâmare. 3 Moleșire. 4 (Fig) Îmbătare. 5 Ninsoare și ploaie simultane. Si: flecuit1 (5).

flecuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: flecui2] Aplicare de flecuri la încălțăminte Si: flecuit2.

flecuire1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: flecui1] (Reg) Udare și murdărire cu noroi Si: flecuit.

FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

flecui3 vr [At: ȘEZ. VII, 114 / Pzi: ~esc / E: ns cf fleci, fleciui, flecni, fleșcăi] (Reg) 1 A se muia (la fiert). 2 A se sfărâma. 3 A se moleși. 4 (Fig) A se îmbăta tare. 5 A ninge și a ploua simultan.

flecui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: flec + -ui] A pune flecuri la încălțăminte.

flecui1 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: ger flecken] (Reg) A uda și a murdări cu noroi.

❍FLECUI (-uesc) vb. tr. și refl. Mold. A (se) sdrobi prefăcînd(u-se) într’o masă moale, din care curge zeamă: cînd au fiert bine (barabulele), se flecuesc cu melesteul ȘEZ.; fasolele ... cu dosul lingurii se flecuesc pînă ce se fac ca un aluat ȘEZ..

FLECUI, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.

flecuì v. a se moleși. [V. fleac].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, 3 sg. flecuiește, imperf. 1 flecuiam; conj. prez. 1 sg. să flecuiesc, 3 să flecuiască

flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 să flecuiască

flecui (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. flecuiască

Intrare: flecuire
flecuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecuire
  • flecuirea
plural
  • flecuiri
  • flecuirile
genitiv-dativ singular
  • flecuiri
  • flecuirii
plural
  • flecuiri
  • flecuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: flecui (cizmărie)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
 singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
 (să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
 (să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
 (să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
 (să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecuiră
  • flecuiseră
Intrare: flecui (muia)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
 singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
 (să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
 (să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
 (să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
 (să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecuiră
  • flecuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flecui, flecuiescverb

  • 1. tranzitiv A pune flecuri la încălțăminte. DEX '09
etimologie:
  • Flec + -ui. DEX '09

flecui, flecuiescverb

  • 1. reflexiv regional A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fleșcăi moleși muia sfărâma
    • format_quote Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. DLRLC
    • format_quote figurat Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.