7 intrări
62 de definiții
din care- explicative (35)
- morfologice (11)
- relaționale (8)
- etimologice (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tarcan sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~i / E: ns cf tarce, tarcoș] (Orn; reg) Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus).
CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cearcăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 31 / V: țarc, țar~, țărcălan / Pl: ~e / E: refăcut din *cearcen (pll *cearcen, ml circinus)] 1 (Înv) Cerc (trasat pe pământ, pe nisip sau pe un obiect). 2 (Înv) Fiecare dintre cercurile concentrice din tăietura tulpinii unui arbore, ce reprezintă creșterea lui anuală. 3 (Înv) Halou de vapori văzut uneori în jurul soarelui sau al lunii Si: cercuț (19). 4-5 (Înv) Disc (al soarelui sau) al lunii. 6 (Ast; pop; înv) Eclipsă de soare. 7 (Înv) Semicerc. 8 (Înv) Curcubeu. 9 Cerc vânăt care înconjoară ochii obosiți sau bolnavi, ori care se formează în jurul unei răni. 10 (Îf țărcălan) Compas (de dogar).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taracon sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarahon sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarcăn sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarcân sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarcom sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarcon sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarcum sm vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarhon1 sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~rah~, (reg) ~racon, ~rcăn, ~rcân, ~rcom, ~rcon, ~rcum sm, tărhană sf / Pl: (rar) ~uri sn / E: tc tarhun, mg tárkony] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, aromatică, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2 (Bot; reg) Granat2 (Pyrethrum Parthenium). 3 (Bot; Mar; Trs) Chimen (1) (Carum carvi). 4 (Bot; reg) Hasmațuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 5 (Bot; reg) Anason (1) (Pimpinella anisum). 6 (Bot; reg; îf tărhană) Mușcată (Pelargonium zonale). 7 (Bot; reg; îc) Tarcom-sălbatic Rotoțele (Achillea ptarmica). 8 (Reg) Varietate de fasole rotundă și mare, de culoare roșiatică, neagră sau pestriță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărhană1 sf vz tarhon1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turcan3, ~ă a, smf vz țurcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țarcăn sn vz cearcăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârcan, ~ă a, smf vz țurcan2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țurcan2, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane2 (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană2 (2) Si: țurcă2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vînăt, vînătaie care înconjură ochii unui om obosit sau bolnav. Eftimie era pămîntiu, cu cearcăne negre sub ochi. DUMITRIU, N. 245. Obrajii, despicați în două de niște brazde lungi, verticale, pornite chiar de sub cearcănele ochilor, arătau osteneală multă. GALAN, Z. R. 27. Era palidă, ofilită, cu cearcăne mari la ochi. BART, E. 161. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor. EMINESCU, N. 4. ♦ (Rar) Dungă sau pată dovedind o stare bolnăvicioasă. Cîteva pete rumene cu cearcăne gălbui îi răsăriră în obraji. DELAVRANCEA, S. 114. Această infirmitate, ca și cearcănele vinete de pe obraz, se datorește abuzului nemăsurat al gogoșilor de ristic. CARAGIALE, O. II 94. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau (mai ales) al lunii. Luna s-a arătat c-un cearcăn roșu. DELAVRANCEA, A. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze adînc spintecate, cu flori de culoare albicioasă, cu miros și gust aromatic, ale cărei frunze se întrebuințează în bucătărie drept condiment (Artemisia Dracunculus ).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚURCAN2, -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vînăt în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii. – Lat circinus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
CEARCĂN ~e n. 1) Dungă vânătă care se formează în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop. Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumină; țărcălan. [Sil. cear-căn] /<lat. circinus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARHON m. Plantă erbacee cu flori gălbui și cu frunze înguste, ascuțite, aromate, folosite în alimentație drept condiment. /<turc. tarhun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚURCAN2 ~ă (~i, ~e) și substantival 1)(despre oi) Care are lână lungă și aspră; bârsan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; bârsană. 3) v. ȚURCĂ II. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cearcăn n. 1. cerc, mai ales cercul luminos în jurul soarelui sau al lunei; 2. cerc negricios în jurul ochilor; 3. compasul dogarilor. [Lat. CIRCINUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarhon n. plantă aromatică, originară din Tataria, ce se mănâncă ca salată (Artemisia dracunculus). [Turc. TARHUN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceárcăn n., pl. e (d. cerc și sufixu -ăn saŭ d. lat. circinus, „compas”, pin schimbare de sufix. V. încercuĭesc. Cp. cu treacăt și leagăn). Nimbu din prejuru luniĭ saŭ al soareluĭ. Vinețeală pe supt ochĭ. Un instrument de făcut cercurĭ de butoaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) tarhón m. ca plantă și n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakóntion, de unde și it. targóne și fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia și Mongolia (artemisia dracúnculus).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) Tarhón m. (cp. cu rut. targán [tarhan], rus. tarakán, libarcă, șfab, gîndac negru de bucătărie). Est Iron. Jidan. – Fem. -oancă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cearcăn s. n., pl. cearcăne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tarhon (plantă) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țurcan1 adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurcană (oaie ~), pl. țurcane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cearcăn s. n., pl. cearcăne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarhon s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țurcan1 adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcană, pl. țurcane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cearcăn s. n., pl. cearcăne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tarhon s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țurcan adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; (oaie, căciulă) f. sg. țurcană, pl. țurcane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cearcăn
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cearcăn, -ne.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TARCAN s. v. cocoș-de-munte, cocoș sălbatic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tarcan s. v. COCOȘ-DE-MUNTE. COCOȘ-SĂLBATIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEARCĂN s. v. curcubeu, halo.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARHON s. v. chimen, chimion, granat, spilcuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cearcăn s. v. CURCUBEU. HALO.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tarhon s. v. CHIMEN. CHIMION. GRANAT. SPILCUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cearcăn (cearcăne), s. n. – 1. (Înv.) Cerc. – 2. Cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna, halo. – 3. Cerc care înconjoară un obiect. – 4. Cerc vînăt care înconjoară uneori pleoapa înferioară. – 5. Compas de dogar. – Var. țarcăn. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. circinus „compas”, de la circināre „a rotunji” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Pușcariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; cf. it. cercine, fr. cerne, sp. cercén, cercenar, cu sensuri asemănătoare. Rezultatul rom. ar fi trebuit să fie *cércen, și nu se înțelege cum s-a ajuns la un c velar. Explicația lui Pușcariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazată pe un lat. *circanus, este greșită, căci ridică o problemă de schimbare de accent și face abstracție de an › în (cf. Rosetti, I, 58). Byck-Graur 20 se gîndesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza pl. *cercene, în gemene < geamăn; cu toate acestea, prezența lui c pare că ar fi trebuit să împiedice analogia (este greu de crezut, plecîndu-se de la margine, la o formă der. *margă-, oricare ar fi analogia); formele care ridică aceeași problemă, leagăn și mesteacăn, care se invocă în sprijinul acestei opinii, sînt de asemenea incerte, circinus este justă, s-ar cuveni mai curînd să se plece de la *carcinus din gr. ϰαρϰίνος care, pe lîngă „cancer”, înseamnă și „compas”, ca circinus, și provine de la ϰαρϰινόω „a curba”. Contaminarea ambelor cuvinte pare sigură (cf. circinus „herpes”, care trebuie să provină de la sensul cuvîntului gr.); și de la un rezultat rom. *carcen se poate presupune a fi o metateză de la cearcăn. Totuși, este mai probabil să fie vorba de o der. internă în rom., pornindu-se de la cerc sau de la o formă f. dispărută, *cearcă, ca în boc, boacă › boacăn, pe baza unui suf. construit pe baza modelului lui zdravăn, țapăn etc. – Der. cercăni, vb. (a înconjura cu un cerc).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarhon (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cearcăn, cearcăne, s.f. (înv.) 1. Halo de vapori în jurul Soarelui. 2. Curcubeu. ■ (top.) Cercănel, cătun contopit cu Borșa. – Din *cearcene, pl. lui *cearcen (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarhon, s.m. – 1. (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM; Șăineanu, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarhon, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar 1980: 110). – Din tc. (arab.) tarhun (Șeineanu cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Tărc/a, -an, -ău, -ea v. Tarca 1 – 3, 6 -8.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tîrc/a, -an, -ă, -ăița, -ănești, -ov, -u v. Tarca 8-12.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Țărc/an, -ar v. Țarc 2, 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cearcăn, cearcănesubstantiv neutru
- 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: cercănel
- Eftimie era pămîntiu, cu cearcăne negre sub ochi. DUMITRIU, N. 245. DLRLC
- Obrajii, despicați în două de niște brazde lungi, verticale, pornite chiar de sub cearcănele ochilor, arătau osteneală multă. GALAN, Z. R. 27. DLRLC
- Era palidă, ofilită, cu cearcăne mari la ochi. BART, E. 161. DLRLC
- Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor. EMINESCU, N. 4. DLRLC
- 1.1. Dungă sau pată dovedind o stare bolnăvicioasă. DLRLC
- Cîteva pete rumene cu cearcăne gălbui îi răsăriră în obraji. DELAVRANCEA, S. 114. DLRLC
- Această infirmitate, ca și cearcănele vinete de pe obraz, se datorește abuzului nemăsurat al gogoșilor de ristic. CARAGIALE, O. II 94. DLRLC
-
-
- 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Luna s-a arătat c-un cearcăn roșu. DELAVRANCEA, A. 106. DLRLC
-
etimologie:
- Refăcut din *cearcene (pluralul lui *cearcen din limba latină circinus). DEX '09 DEX '98
tarhonsubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). DEX '09 DLRLCsinonime: sagna-calului
etimologie:
- tarhun DEX '98 DEX '09
țurcan, țurcanăadjectiv
-
- 1.1. (Despre oi) Cu lâna groasă, lungă și aspră. DEX '09sinonime: țurcan
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09