opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINCTURĂ, tincturi, s. f. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture.

TINCTURĂ, tincturi, s. f. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture.

tinctură sf [At: ÎNV. ADEV. 37 / V: (înv) ten~, tent~, ~nt~ / Pl: ~ri / E: lat tinctura, ger Tinktur, it tintura, fr teinture] 1 (Urmat de determinări care indică substanța dizolvată) Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. 2 (Înv) Suc. 3 (Înv) Vopsea. 4 (Fig) Nuanță.

TINCTURĂ, tincturi, s. f. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă sau dintr-un produs chimic. ◊ Tinctură de iod v. iod.

TINCTURĂ s.f. Medicament lichid obținut prin dizolvarea unor substanțe (extrase din plante) în alcool sau în eter. ♦ (Fig.) Nuanță, culoare, coloratură. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].

TINCTURĂ s. f. 1. medicament lichid obținut prin dizolvarea în alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (fig.) nuanță, culoare; coloratură. (< lat. tinctura)

TINCTURĂ ~i f. Preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de plante dizolvat în alcool sau în eter. ~ de iod. [G.-D. tincturii; Sil. tinc-tu-] /<lat. tinctura, fr. tincture

tinctură f. 1. licoare colorantă preparată pentru vopsit; 2. coloare de care un obiect e impregnat: tinctură solidă; 3. soluțiune chimică: tinctură de iod, tincturi medicinale; 4. fig. cunoștință superficială, spoeală.

*tinctúră f., pl. ĭ (lat. tinctura). Licoare colorantă: tinctură pentru păr. Medicament lichid din substanța vegetală (maĭ rar animală saŭ minerală) disolvat în alcool (maĭ rar în eter): tinctură de ĭod.

tenctură sf vz tinctură

tentură sf vz tinctură

tinctura vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~rez / E: tinctură] (Înv) A trata cu tinctură (3) un material Si: a colora, a vopsi.

tintură sf vz tinctură

TINCTURA vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre].

TINCTURA vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tinctură (desp. tinc-tu-) s. f., g.-d. art. tincturii; pl. tincturi

tinctură (tinc-tu-) s. f., g.-d. art. tincturii; pl. tincturi

tinctură s. f. (sil. tinc-), g.-d. art. tincturii; pl. tincturi

tinctură

tinctura vb., ind. prez. 1 sg. tincturez, 3 sg. tincturează

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tinctură (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX).

Intrare: tinctură
tinctură substantiv feminin
  • silabație: tinc-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinctură
  • tinctura
plural
  • tincturi
  • tincturile
genitiv-dativ singular
  • tincturi
  • tincturii
plural
  • tincturi
  • tincturilor
vocativ singular —
plural —
tenctură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tintură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tentură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tinctura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tinctura
  • tincturare
  • tincturat
  • tincturatu‑
  • tincturând
  • tincturându‑
 singular plural
  • tincturează
  • tincturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tincturez
 (să)
  • tincturez
  • tincturam
  • tincturai
  • tincturasem
a II-a (tu)
  • tincturezi
 (să)
  • tincturezi
  • tincturai
  • tincturași
  • tincturaseși
a III-a (el, ea)
  • tincturează
 (să)
  • tinctureze
  • tinctura
  • tinctură
  • tincturase
plural I (noi)
  • tincturăm
 (să)
  • tincturăm
  • tincturam
  • tincturarăm
  • tincturaserăm
  • tincturasem
a II-a (voi)
  • tincturați
 (să)
  • tincturați
  • tincturați
  • tincturarăți
  • tincturaserăți
  • tincturaseți
a III-a (ei, ele)
  • tincturează
 (să)
  • tinctureze
  • tincturau
  • tincturară
  • tincturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tinctură, tincturisubstantiv feminin

  • 1. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

tinctura, tincturezverb

industrie textilă
  • 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. DN
    sinonime: colora vopsi
  • 2. figurat A da culoare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.