opțiuni
  • info

12 definiții pentru înfrânt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRÂNT, -Ă, înfrânți, -te, adj. Învins, biruit, bătut (în luptă). – V. înfrânge.

ÎNFRÂNT, -Ă, înfrânți, -te, adj. Învins, biruit, bătut (în luptă). – V. înfrânge.

înfrânt1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfrânge] (Înv) 1 Frângere. 2-6 Înfrângere (2-6). 7 Căință. 8-14 Înfrângere (8-14). 15 Smerenie. 16 Seducere.

înfrânt2, ~ă a [At: CORESI, EV. 14/27 / Pl: ~nți, ~e / E: înfrânge] 1 (Înv) Frânt. 2 (Nob) Care și-a pierdut forma inițială. 3 (Înv; fig; îlav) Cu inima ~ă Zdrobit. 4 (Îae) Smerit. 5 (D. legi, ordine, dispoziții) Încălcat2. 6 A cărui voință a fost nesocotită. 7 (D. obiceiuri rele, vicii, cusururi) Curmat. 8 Care se căiește. 9 Care își stăpânește manifestările stărilor sufletești. 10 (Înv) Care duce o viață desfrânată. 11 (Csnp) Bolnav de o boală cu transmitere sexuală. 12 Biruit în luptă. 13 Lipsit de rezistență. 14 Revenit la sentimente mai bune.

înfrânt a. 1. învins cu desăvârșire: oștire înfrântă; 2. călcat în picioare, violat: legi înfrânte; 3. fig. sfărâmat: cu inima înfrântă.

înfrâmt, ~ă a vz înfrânt

ÎNFRÎNT, -Ă, înfrinți, -te, adj. Biruit, învins. Cîți reprezentanți geniali ai artei n-au stat la marginea societății înfrinți și umiliți! SADOVEANU, E. 197. Își văzu oastea înfrîntă. ISPIRESCU, M. V. 42.

înfrînt, -ă adj. Învins de tot. Călcat, violat: lege înfrîntă. – Și înfrîns (est).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRÂNT adj. bătut, biruit, învins, (înv.) spart. (O armată ~.)

ÎNFRÂNT adj., s. v. luetic, sifilitic.

Înfrânt ≠ biruitor

ÎNFRÎNT adj. bătut, biruit, învins, (înv.) spart. (O armată ~.)

înfrînt adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC.

Intrare: înfrânt
înfrânt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrânt
  • ‑nfrânt
  • înfrântul
  • înfrântu‑
  • ‑nfrântul
  • ‑nfrântu‑
  • înfrântă
  • ‑nfrântă
  • înfrânta
  • ‑nfrânta
plural
  • înfrânți
  • ‑nfrânți
  • înfrânții
  • ‑nfrânții
  • înfrânte
  • ‑nfrânte
  • înfrântele
  • ‑nfrântele
genitiv-dativ singular
  • înfrânt
  • ‑nfrânt
  • înfrântului
  • ‑nfrântului
  • înfrânte
  • ‑nfrânte
  • înfrântei
  • ‑nfrântei
plural
  • înfrânți
  • ‑nfrânți
  • înfrânților
  • ‑nfrânților
  • înfrânte
  • ‑nfrânte
  • înfrântelor
  • ‑nfrântelor
vocativ singular — —
plural — —
înfrâmt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrânt, înfrântăadjectiv

  • 1. Învins, biruit, bătut (în luptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: biruit bătut învins antonime: biruitor
    • format_quote Cîți reprezentanți geniali ai artei n-au stat la marginea societății înfrinți și umiliți! SADOVEANU, E. 197. DLRLC
    • format_quote Își văzu oastea înfrîntă. ISPIRESCU, M. V. 42. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrânge DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.