îngust, ~ă a [At: CORESI, EV. 109/14 / Pl: ~uști, ~e / E: ml angustus] 1 Care are lățime mică. 2 (Pex) Subțire. 3 (Fig) Delicat. 4 Strâmt. 5 Limitat. 6 (Fig; d. oameni; șîs ~ la minte) Lipsit de orizont Si: mărginit. 7 (Fig) Mediocru. 8 (Fig) Meschin.

ÎNGUST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. (În opoziție cu lat) Care are lățime mică. Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235. Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539. Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306. Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74. 2. Subțire, svelt. E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467. Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. 3. Fig. Care nu e (destul de) larg; strîmt, mic, limitat. Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162. ♦ (Despre oameni și despre viața sau manifestările lor) Lipsit de orizont; mărginit, meschin. De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88. Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.

ÎNGUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în opoziție cu lat) Care are lățime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă ~stă. Talie ~stă. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste. ◊ ~ la minte prost. /<lat. angustus

îngust a. 1. care are (prea) puțină lățime: stofă îngustă; 2. fig. care are puțină capacitate: spirit îngust; 3. puțin întins: margini înguste. [Lat ANGUSTUS].

îngúst, -ă adj. (lat. angustus; sp. pg. angosto. V. anghilă). Strîmt, care are puțină lărgime: o cale, o scîndură, o panglică îngustă. Fig. Mărginit, prost: spirit îngust. Adv. În mod îngust, prost: a cugeta îngust.

îngust adj. m., pl. înguști; f. îngustă, pl. înguste

îngust adj. m., pl. înguști; f. îngustă, pl. înguste

îngust adj. m., pl. înguști; f. sg. îngustă, pl. înguste

ÎNGUST adj. v. meschin.

ÎNGUST adj. 1. mic, strâmt, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strâmt, strâns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. v. subțire. *5. (fig.) v. mărginit.

ÎNGUST adj. 1. mic, strîmt, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strîmt, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. mic, subțire. (O talie ~.) 5.* (fig.) încuiat, limitat, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

îngust adj. v. MESCHIN.

Îngust ≠ larg, lat, vast

îngust (îngustă), adj. – Care are lățime mică, strîmt. – Mr. ngustu, istr. ăngust. Lat. angŭstus (Pușcariu 860; Candrea-Dens., 863; REW 471; DAR), cf. alb. nguštë, sp. angosto. – Der. îngusta, vb. (a strînge; a diminua), cf. mr. ngustu, alb. nguston, sp. (ens)angostar (după Pușcariu 861; Candrea-Dens., 864 și REW 467, direct din lat. angŭstāre); îngustime, s. f. (strîmtoare; zgîrcenie, calicie).

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decît prin luptă, prin strădanii, prin înfrîngerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.