9 definiții pentru acolită
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACOLIT, -Ă, acoliți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.
ACOLIT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.[1]
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACOLIT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACOLIT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acolită s. f., g.-d. art. acolitei; pl. acolite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acolită s. f., g.-d. art. acolitei; pl. acolite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acolită s. f., pl. acolite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACOLIT s. v. discipol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acolit s. v. DISCIPOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acolit, acolițisubstantiv masculin acolită, acolitesubstantiv feminin
- 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. DEX '09 MDA2 DLRM DNsinonime: discipol
etimologie:
- acolyte DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- acolytus MDA2