părtaș, ~ă smf [At: CORESI, EV. 437 / Pl: ~i, ~e / E: parte + -aș] 1-2 Persoană (care primește sau) căreia i se dă o parte dintr-un bun material Si: (îrg) părtălaș (1-2). 3-4 Persoană care (stăpânește ori) folosește un bun material împreună cu o altă persoană Si: (reg) partaleș, (îrg) părtălaș (3-4) Vz asociat, tovarăș. 5 Persoană care beneficiază, împreună cu alta sau cu altele, de un bun spiritual. 6 Persoană care are de suportat, împreună cu alta sau cu altele, un necaz. 7 Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o activitate Si: participant. 8 (Spc) Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o acțiune reprobabilă Vz complice. 9 (Rar) Partizan al unei doctrine. 10 Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile sale intime Si: confident.

PĂRTAȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă la o activitate, care ia parte la o acțiune. Ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig. CREANGĂ, O. A. 250. El n-a venit... La veselia noastră părtaș a fi nu vrea. ALECSANDRI, T. II 90. ◊ (Rar, fără determinări) Cum a ars el inima unei mame, așa să-i ardă inima sfîntul Foca de astăzi, lui și tuturor părtașilor săi. CREANGĂ, A. 9. ♦ Partizan, adept. Ca să-și numere părtașii, Vlad, adînc și nepătruns, Vrea să vadă cine-i prinde gîndul, pentru toți ascuns! DAVILA, V. V. 36. ◊ (Adjectival) Aș putea, vecia cu tovărășie Să o iau Părtașa gîndurilor mele. ARGHEZI, V. 18. 2. Cel care se bucură sau beneficiază de ceva. Cine vrea părtaș să fie Dreptului pe-acest pămînt, După Tudorin să vie! COȘBUC, P. II 110.

PĂRTAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care ia parte la o acțiune în comun cu alta; participant. 2) Persoană care adoptă și susține o cauză; partizan; adept. 3) Persoană care posedă un bun împreună cu alta (sau altele). /parte + suf. ~aș

părtaș m. 1. care iea parte: părtaș la veselia noastră; 2. partizan.

părtáș, -ă adj. (d. parte). Participant, care ĭa parte la ceva: părtaș la veselie, la cîștig (V. acționar), la nenorocire. Implicat, cómplice: părtaș la crimă.

părtaș s. m., pl. părtași

părtaș s. m., pl. părtași

părtaș s. m., pl. părtași

părtaș, pl. părtași, f. părtașă, pl. părtașe

PĂRTAȘ s. 1. (înv.) soț, soție. (I-a fost ~ în toate împrejurările vieții.) 2. v. asociat. 3. v. coautor. 4. participant. (~ la bucuriile mele.) 5. v. confident. 6. v. complice.

PĂRTAȘ s. v. adept, partizan, susținător.

PĂRTAȘ s. 1. (înv.) soț, soție. (I-a fost ~ în toate împrejurările vieții.) 2. asociat, tovarăș, (înv. și reg.) sîmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.) 3. coautor. (~ la o inițiativă.) 4. participant. (~ la bucuriile mele.) 5. confident. (Îl face ~ al gîndurilor sale.) 6. (JUR.) complice, copărtaș, (înv.) ajutător. (~ cu cineva la săvîrșirea unei infracțiuni.)

părtaș s. v. ADEPT. PARTIZAN. SUSȚINĂTOR.