ADÂNCIME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până în fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc; afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș. 3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime.

adâncime sf [At: PSALT. (1651), ap. HEM 274 / Pl: ~mi / E: adânc + -ime] 1 Calitatea de a fi adânc (1). 2 (Ccr) Loc adânc Si: adâncit¹ (2), adâncitură. 3 (Gmt; înv) Înălțime.

ADÂNCIME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș. 3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime.

ADÂNCIME ~i f. 1) Distanța de la suprafață (de la gură, margine) până la fund sau până la un punct anumit spre fund. La o ~ de 10 metri. ~ea peșterii. 2) fig. Putere de manifestare; profunzime. ~ea unui sentiment. /adânc + suf. ~ime

adâncime f. 1. întinderea unui lucru dela suprafață sau intrare până în fund; 2. calitatea lucrului adânc (la propriu și la figurat).

ADÎNCIME sf. 1 Distanța de la suprafața sau gura unei adîncituri pînă la fundul ei: ~a unui puț; ~a mării ¶ 2 Distanța de la partea dinainte a unei adîncituri, a unei încăperi pînă la partea dinapoi: ~a unei peșteri; ~a codrului; ~a unei galerii ¶ 3 fig. Însușirea unui lucru greu de pătruns: ~a minții; neputând pricepe toată ~a vicleniei omenești (VLAH.) ¶ 4 fig. Depărtare foarte mare (vorb. de timp): a căror obîrșie se pierde în ~a vremii (VLAH.) [adînc].

ADÎNCIME, adîncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adînc; distanță de la gura (sau suprafața) unei adîncituri (sau ape) pînă la fundul ei. Te cobori... într-o închisoare... de o adîncime grozavă. NEGRUZZI, S. I 311. ◊ Fig. Ochiul tău atît de tristu-i, Cu-a lui umed-adîncime toată mintea mea o mistui. EMINESCU, O. I 155. ◊ (Concretizat) Parte scobită, adîncită, adîncă. V. prăpastie, abis. 2. (De obicei la pl.) Depărtare, distanță mare; p. ext. loc ascuns, depărtat. Din adîncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea. COȘBUC, P. I 268. Echo îi răspunde de prin toate adîncimile codrului trezit. ODOBESCU, S. III 36. 3. Intensitate, profunzime. Sentiment de o mare adîncime.

ADÎNCIME, adîncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adînc; distanță de la suprafața sau gura unei adîncituri sau ape pînă în fundul ei. ♦ (Concr.) Parte scobită, adîncită. 2. Depărtare; p. ext. loc ascuns, depărtat. 3. Fig. Profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adîncime. – Din adînc² + suf. -ime.

adîncíme f. Calitatea de a fi adînc, profunditate: adîncimea unuĭ rîŭ. Una din cele treĭ dimensiunĭ ale corpurilor (sin. cu înălțime, une-orĭ cu lungime: această curte are 20 de metri de lățime și 30 de adîncime saŭ o adîncime de...). Fig. Multă știință, mare pricepere: adîncime de ideĭ. Impenetrabilitate: adîncimea judecăților luĭ Dumnezeŭ.

adâncime s. f., g.-d. art. adâncimii; pl. adâncimi

adâncime s. f., g.-d. art. adâncimii; pl. adâncimi

adâncime s. f., g.-d. art. adâncimii; pl. adâncimi

ADÂNCIME s. 1. v. adânc. 2. v. profunzime. 3. profunzime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. importanță, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

ADÎNCIME s. 1. adînc, afund, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 2. adînc, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.), (înv.) (În ~ pămîntului.) 3. profunzime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. importanță, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

ADÎNCIME. Subst. Adîncime, adînc, afund, afundiș (rar), afunzime (rar), profunzime, străfund, fund. Adîncitură, adîncătură, scufundătură. Afundătură (rar), scufundiș (rar). Groapă. Prăpastie, rîpă, hîrtop, falie (geol.), abis, genune. Adj. Adînc, adîncos (neobișnuit), adîncit, adîncat (reg.), afund, afundat, profund; abisal. Vb. A fi adînc, a nu i se vedea fundul. A se adînci, a se face mai adînc, a se afunda; a se scufunda, a se cufunda, a se înfunda, a se duce la fund, a se da la fund, a se da afund. A adînci, a face mai adînc. A afunda, a scufunda, a cufunda, a trimite la fund. V. groapă, subterană, vale.

ADÂNCIMEA FORMAȚIEI DE AVIOANE distanța în sensul de zbor dintre avionul din câmpul formației și cele care încheie formația.