alinare¹ sf [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~nări / E: alina] 1 Micșorare a intensității unui fenomen natural Si: alinat¹ (1), (rar) alinătură. 2 Potolire a unui fenomen natural Si: alinat¹ (2). 3 Oprire a unei mișcări pornite Si: alinat¹ (3). 4 Calmare a unor sentimente neplăcute, senzații dureroase Si: alinat¹ (4). 5 Liniștire a unei ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare Si: alinat¹ (5). 6 Mângâiere a unei ființe, a unui om Si: alinat¹ (6). 7 Așezare a unor lucruri Si: alinat¹ (7). 8 Liniștire a cuiva prin ducere la culcare Si: alinat¹ (8). 9 Așezare a unei păsări pe ceva Si: alinat (9).

alinare² sf [At: DA / Pl: ~nări / E: alina¹] Șchiopătare ușoară Si: alinat² Cf alintare, alicnire.

ALINARE sf. 1 Faptul de a (se) alina¹ ¶ 2 Potolire, leac: nu pot găsi nici o ~ la durerea mea.

ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. 1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție. Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99. Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235. Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Domolire a unui fenomen atmosferic. [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171. Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.

ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.

alinire sn vz alinare

alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări

alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări

alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări

ALINARE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. v. consolare.

ALINARE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. consolare, îmbărbătare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)