liniștire sf [At: HALIMA, 38 / Pl: ~ri / G-D: ~rii / E: liniști] 1-2 Destindere (fizică sau) psihică Si: alinare, calmare, domolire, liniște, odihnă, relaxare. 3 Stare de echilibru psihic Si: calm, liniște, (înv) odihnă, pace. 4 Stăpânire de sine. 5 (Rar) Satisfacție. 6 (Rar) Ușurare. 7 Scădere în intensitate a fenomenelor naturale, a sunetelor etc. 8 Intrare în stare de acalmie a fenomenelor naturale sau a elementelor naturii Si: calmare, potolire. 9 Încetare a unor controverse, a unor conflicte etc. Si: pacificare, împăcare, ordine, potolire. 10 (Rar) Catharsis. 11 Stare de echilibru social. 12-13 (Spc; bis) Stare a celui care se roagă intens (și efect al acestei rugăciuni) constând din abstragerea din lumea sensibilă și contemplare pură Cf: apatie, isihie, nepătimire. 14 (Îlav) În (cu sau, înv întru) ~ În mod organizat. 15 Stare de armonie între popoare Si: pace. 16 (înv; îls) ~ veșnică Moarte. 17 (Îoc acțiune; îvr) Stare. 18 (Îvr; fon) Înmuiere a unui sunet.

LINIȘTIRE s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. id. O. 75. În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. ♦ Liniște sufletească, tihnă, pace. Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

LINIȘTIRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.

LINIȘTIRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.

LINIȘTIRE s. 1. astîmpărare, calmare, domolire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, domolire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. domolire, înfrînare, strunire. (~ unui animal.)

liniștire s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.

Liniștire ≠ agitare, alarmare, ațâțare