aproviziona vtr [At: (a. 1840) ap. TDRG² / P: ~zi-o~ / V: (înv) approvisi~, ~iuna^[1], (înv) app~ / Pzi: ~nez / E: fr approvisionner] A(-și) procura (pentru o vreme oarecare) hrană, materiale etc.

*APROVIZIONA (-ionez) I. vb. tr. A înzestra pentru mai mult timp cu cele trebuincioase (în spec. pentru hrană): era însărcinat a ~ zilnic cu praf și proiectile toate acele baterii (I.-GH.). II. vb. refl. A-și procura pentru mai mult timp cele trebuincioase: trebue să ne aprovizionăm, că vin sărbătorile [fr.].

APROVIZIONA, aprovizionez, vb. 1. Tranz. A prevedea un sector al vieții economice cu materii prime sau cu mărfuri de consum; a asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale, a procura materiale sau provizii. [Industria] aprovizionează satul cu mărfuri industriale de consum individual – țesături, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de uz casnic și altele. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 31. ◊ Refl. Lumea se aprovizionează pentru iarnă. ◊ Chemindu-i sub steaguri, principele [Ion-vodă cel Cumplit] îi înștiință de mai nainte de numărul zilelor pentru care trebuie să se aprovizioneze cu hrană. HASDEU, I. V. 80. ♦ (Cu privire la unele arme de foc) A încărca magazia armei cu cartușele care urmează a fi apoi introduse de acolo în țeavă. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONA, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

APROVIZIONA vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

APROVIZIONA vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr. approvisionner)

aproviziona vb. I (fin.) A depune bani într-un cont ◊ „Nicu nu și-a mai aprovizionat contul cam de multă vreme.” (din fr. aprovisionner)

A APROVIZIONA ~ez tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /<fr. approvisionner

aprovizionà v. a îngriji cu proviziuni.

approviziona v vz aproviziona

aprovisiona vtr vz aproviziona

*aprovizionéz v. tr. (fr. approvisionner). Procur proviziunĭ. V. refl. Îmĭ procur proviziunĭ.

aproviziona (a ~) (desp. a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aprovizionez, 3 aprovizionează; conj. prez. 1 sg. să aprovizionez, 3 să aprovizioneze

aproviziona (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 aprovizionează

aproviziona vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionez, 3 sg. și pl. aprovizionează

aprovizionez.

APROVIZIONA vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)

APROVIZIONA vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)