armată¹ sf [At: Fn 65 / Pl: ~te / E: it armata] 1 Totalitatea forțelor militare ale unui stat Si: oaste, oștire, (Înv; asr) armie, (iuz) armadie. 2 Serviciu militar Si: militărie, cătănie. 3 Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 4 (Pgn) Unitate militară. 5 (Îs) ~ populară Armata¹ (1) unui stat socialist (sau comunist). 6 (Fig) Cârd. 7 (Fig) Mulțime. 8 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) ~ industrială de rezervă Mulțime a muncitorilor care rămân fără o repartizare în întreprinderi. 9 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) ~ muncitorească activă Mulțime a muncitorilor din întreprinderi.

‡ARMATĂ² (pl. -ate) sf. ⚔️ = HARMATĂ: cu pedestrimea și cu armata, adecă cu puștile, au ținut mijlocul (M.-COST.).

*ARMATĂ¹ (pl. -ate) sf. 1 🎖️ Totalitatea forțelor militare dintr’un Stat; o parte din aceste forțe, oaste, oștire: corp de ~; ~ activă; ~ permanentă; ~ teritorială ¶ 2 🎖️ Pr. ext. Serviciu militar: a face armata ¶ 3 fig. Mulțime mare, adunătură: și-a recrutat o ~ de oameni fără căpătîiu [după fr. armée; comp. it. armata].

ARMATĂ, armate, s. f. 1. Totalitatea forțelor armate ale unui stat; oaste. Scut al intereselor poporului și al Republicii Populare Romîne, școală a poporului – astfel concepem noi misiunea armatei în Republica Populară Romînă. GHEORGHIU-DEJ, ART.CUV. 144. Armata noastră populară este continuatoarea celor mai bune tradiții militare ale poporului romîn, care s-au format de-a lungul veacurilor în lupta sa pentru libertate și independență. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2159. Oamenii muncii din toate țările consideră armata sovietică ca armată eliberatoare, care apără pacea, securitatea și libertatea popoarelor împotriva imperialismului american, ațîțătar la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Toate armatele țărilor capitaliste sînt unelte de consolidare a dominației capitalului. Ele au fost și sînt folosite pentru reprimarea oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Armata roșie = nume purtat de armata Statului sovietic de la înființare pînă în 1943. Stalin a condus direct făurirea și organizarea forțelor Armatei roșii și glorioasele ei fapte de arme pe fronturile cele mai hotărîtoare în anii războiului civil. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 22. Armată populară (de eliberare) = armata din unele țări coloniale, care luptă pentru eliberarea poporului de sub jugul imperialismului. Îndată după debarcarea trupelor inamice, puternice unități ale armatei populate de eliberare au întreprins operațiuni de încercuire pe scară largă împotriva acestora SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. ◊ Expr. A face armata = a presta serviciul militar. Stăpînirea pune pe feciorii care fac armată, a urmat el adresîndu-mi-se mie, să împuște pe părinții lor rămași la coarnele plugului. SADOVEANU, N. F. 121. Ia-mă, Gheorghe, și pe mine, Să fac armata cu tine. POP. ♦ Mare unitate militară constituită, mai ales în timp de război, din cîteva corpuri de armată și unități din diferite arme. Armatele glorioase ale Uniunii Sovietice au alungat ocupanții germani fasciști și ne-au dat posibilitatea de a dezvolta cu succes lupta poporului muncitor pentru independență națională și democrație populară GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 260. Mahomed II pornește, în 1462, cu armată mare împotriva Țării Romînești. IST. R.P.R. 103. Misiunea apărării frontului din sud, din regiunea Ruina, Șucița și Șiret, revenea trupelor din armata I romînă și unei armate ruse. IST. R.P.R. 498. General de armată v. general. 2. Fig. Colectivitate (constituind o forță socială) care acționează în vederea unui scop comun; masă. Femeile formează jumătate din populația țării noastre, formează o imensă armată a muncii și sînt chemate să educe pe copiii noștri, generația noastră viitoare, viitorul nostru. STALIN, PROBL. LEN. 481. Armată (industrială) de rezervă = (în orînduirea capitalistă) populația muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. Acumularea capitalului, accelerînd înlăturarea muncitorilor de către mașină și creînd bogăție la un pol și mizerie la celălalt, dă naștere și așa-numitei «armate industriale de rezervă», «prisosului relativ» de muncitori sau «suprapopulației capitaliste», care îmbracă forme extrem de variate și dă capitalului posibilitatea să lărgească extraordinar de repede producția. LENIN, O. XXI 50. ♦ Mulțime, șir, cîrd. E o armată întreagă de bătrîni, tineri, femei și copii – muncitori în fabrica unui vestit milionar, pe care l-au îmbogățit, în cîțiva ani, norocul și brațele lor. DEMETRESCU, O. 150.

ARMATĂ, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militară compusă din cîteva corpuri și unități din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate acționînd în vederea unui scop comun. Armata păcii. ◊ Armata (industrială) de rezervă = (în orînduirea capitalistă) populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. ♦ Mulțime, ceată; cîrd, șir. – It. armata.

ARMATĂ s.f. 1. Totalitatea unităților militare și a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată și din unități din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (acționînd pentru un scop comun); masă. ♦ Mulțime; ceată; șir. [După it. armata, fr. armée].

ARMATĂ s. f. 1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată. (< it. armata)

ARMATĂ ~e f. 1) Totalitate a forțelor militare ale unui stat; oaste; oștire. ◊ A face ~a a executa serviciul militar. 2) Formație militară operativă alcătuită din mai multe unități tactice. 3) Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. 4) pop. Mulțime de indivizi; grămadă. [G.-D. armatei] /<it. armàta

armată f. 1. corp de trupe organizate pentru răsboiu; 2. forțe militare ale unui Stat: armata este permanentă și teritorială (cu rezerva și milițiile), cea din urmă compusă din regimente de infanterie (dorobanți), de cavalerie (călărași) și din baterii de artilerie și geniu, din aeronautică și marină; 3. fig. mulțime: armată de scheleturi, șirag de oseminte AL. V. mântuire.

*armátă f., pl. e (fr. armée, it. armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Munt. sec 18 armadă (ngr. armáda) armată, flotă. În Trans. pop. armádă, -ádie și -áde, pl. ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. V. harmată.

harmátă f., pl. e și hărmățĭ (pol. harmata, d. it. armato, armată). Mold. Vechĭ. Azĭ Buc. Tun. – Și armată (Cost.), artilerie.

armată s. f., g.-d. art. armatei; pl. armate

armată s. f., g.-d. art. armatei; pl. armate

armată s. f., pl. armate

ARMATĂ s. v. grămadă, mulțime.

ARMATĂ s. (MIL.) 1. oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Orașul a fost cucerit de ~ dușmană.) 2. militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. și fam.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la...)

ARMATĂ s. (MIL.) 1. oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Orașul a fost cucerit de ~ dușmană.) 2. militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la...)

armată s. v. GRĂMADĂ. MULȚIME.

ARMATĂ. Subst. Armată, forță armată, putere armată, trupe, armie (înv.), oaste (înv. și pop.), oștime (înv.), oștire (pop.), ostășime (rar), ostășie (înv.), ordie (înv.). Armată permanentă, armată regulată; armată neregulată; miliție (înv.); armată de mercenari; armată de voluntari; armată populară; armată de eliberare. Forțe terestre, armată de uscat; forțe aeriene, flotă aeriană, aviație; forțe navale, flotă, marină militară, flotă de război (fluvială, maritimă), armadă (înv.). Infanterie, pedestrime (înv. și pop.); infanterie marină; infanterie moto; cavalerie, cavalerime (înv.), călărime (înv.); artilerie, artilerie antiaeriană, artilerie ușoară, artilerie grea, artilerie divizionară. Trupe terestre, trupe de uscat; trupe aeropurtate; trupe de desant; trupe de cavalerie; trupe blindate, trupe motorizate; trupe de asalt. Jandarmerie (înv.); poliție (înv.); miliție. Unitate militară. Grupă; detașament; detașament de asalt; pluton; roată (înv.); companie; batalion; divizion; regiment; polc (înv.); divizie; brigadă; corp de armată (corp de cavalerie, corp de artilerie, corp de tancuri); mare unitate militară; armată. Corp expediționar. Corp de trupă. Escadrilă; escadră, armadă. Escadron. Baterie; divizion. Flotilă; flotă. Cohortă (la romani); legiune. Ceată (înv.), pîlc (înv.), stol (înv.). Recrutare, înrolare, mobilizare, demobilizare, lăsare la vatră. Cazarmă. Garnizoană. Vb. A recruta; a înrola; a mobiliza; a demobiliza, a lăsa la vatră. A lupta; a apăra; a ataca, a asalta. A cuceri, a ocupa; a birui, a învinge. V. aeronavă, apărare, armă, atac, grade militare, ostaș, război.

ARMATĂ AERIANĂ mare unitate de aviație, operativ-strategică, destinată ducerii acțiunilor de luptă independent sau în cooperare cu alte categorii de forțe armate, având în compunere unități de aviație de vânătoare, vânătoare-bombardament, cercetare, transport, precum și unități de servicii.

armată, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. 2. Fig. Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun (de ex. Armata păcii). ♦ Armata salvării (Misiunea creștină) = asociație religioasă de origine metodistă, caracterizată prin manifestări și predici în afara bisericii, fundată la Londra în 1805 de William Both sub denumirea de Misiunea creștină. – Din it. armata.

ARMATA SALVĂRII (în engl. SALVATION ARMY [səlveíʃn a:mi]) organizație fondată la Londra în 1865 cu scopul răspîndirii creștinismului, mai ales prin acțiuni de caritate. Are o organizare cvasimilitară și poartă o uniformă caracteristică. Cuprinde c. 3 mil. de persoane din 83 de țări.

MILITARIS SINE DUCE TURBA CORPUS EST SPIRITU (lat.) o armată fără comandant este ca un corp fără suflet – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 10, 6, 8.

Armata Ultra s. pr. totalitatea suporterilor de fotbal Steaua București