14 definiții pentru armie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată (1). – Din rus. armiia.

armie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/6 / Pl: ~ii / E: rs армия] (Înv; aap) Oaste.

ARMIE sf. 1 🎖️ Armată, oștire: fugeau în urma noastră ca o ~ pusă în risipă (ALECS.); 2 fig.: Vezi bejanii de albine, Armii grele de furnici (EMIN.) [rus. armija].

ARMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată. (1) – Din rus. armiia.

ARMIE, armii, s. f. (Învechit, azi numai livresc) Armată, oaste. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindină-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. Îți scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder. ALECSANDRI, T. 1299. Dar cine se aude Și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? ALEXANDRESCU, P. 27. ◊ Fig. Uraganul își mîna cumplitele armii de nouri pe deasupra și umplea cîmpiile de freamăt. SADOVEANU, O. III 76.

ARMIE, armii, s. f. (Înv., azi livresc) Armată, oaste. – Rus. armija.

armie f. armată (arhaism întrebuințat în poezie); armia maghiară țara a ’nvălit BOL. armii grele de furnici EM. [Rus. ARMIĬA (din fr. armée)].

ármie f. (rus. ármiĭa, germ. armee, d. fr. armée). Sec. 19. Rar. Armată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armie (înv.) (desp. -mi-e) s. f., art. armia (desp. -mi-a), g.-d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (desp. -mi-i-)

armie (înv.) (-mi-e) s. f., art. armia (-mi-a), g.-d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (-mi-i-)

armie s. f. (sil. -mi-e), art. armia (sil. -mi-a), g.-d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (sil. -mi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMIE s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

armie s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Intrare: armie
  • silabație: ar-mi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armie
  • armia
plural
  • armii
  • armiile
genitiv-dativ singular
  • armii
  • armiei
plural
  • armii
  • armiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armie, armiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Armată. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindină-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Îți scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder. ALECSANDRI, T. 1299. DLRLC
    • format_quote Dar cine se aude Și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? ALEXANDRESCU, P. 27. DLRLC
    • format_quote figurat Uraganul își mîna cumplitele armii de nouri pe deasupra și umplea cîmpiile de freamăt. SADOVEANU, O. III 76. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.