AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare; înfumurare, impertinență. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

aroganță sf [At: MAIORESCU, CR. I, 314 / Pl: ~țe / E: fr arrogance] 1 Purtare sfidătoare (și obraznică) a cuiva care se crede superior Si: trufie, (înv) semeție. 2 Atitudine de mândrie disprețuitoare.

*AROGANȚĂ (pl. -țe) sf. Înfumurare, semeție, trufie, obrăznicie: se deprinsese..., să-i rabde toate aroganțele (VLAH.) [fr. < lat.].

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

AROGANȚĂ s. f. Purtare semeață și disprețuitoare a unei persoane care se crede mai presus decît altele și-și ia drepturi care nu i se cuvin; trufie manifestată printr-o atitudine insultătoare.

AROGANȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).

AROGANȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mîndră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decît alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

AROGANȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)

AROGANȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia

aroganță f. trufie, obrăznicie.

*arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

aroganță s. f., g.-d. art. aroganței

AROGANȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.

AROGANȚĂ s. 1. impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) 2. fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Aroganță ≠ modestie