opțiuni
  • info

11 definiții pentru înfumurare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFUMURARE, înfumurări, s. f. Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare. – V. înfumura.

ÎNFUMURARE, înfumurări, s. f. Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare. – V. înfumura.

înfumurare sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 14/1 / Pl: ~rări / E: înfumura] 1 (Rar) Determinare a cuiva să se infatueze Si: înfumurat1 (1). 2 Îngâmfare.

ÎNFUMURARE, înfumurări, s. f. 1. Îngîmfare, mîndrie nejustificată; vanitate, aroganță, orgoliu. De ce să ne grăbim? – Ar putea să dea impresia de înfumurare. BARANGA, I. 170. 2. (Rar, poetic) Lucire, sclipire slabă. Înfumurarea alburie a zorilor pătrunse văzduhul. SADOVEANU, O. VI 20.

înfumurare f. mândrie deșartă.

înfumuráre f. Fudulie, încîntare de persoana ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfumurare s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări

înfumurare s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări

înfumurare s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFUMURARE s. v. îngâmfare.

ÎNFUMURARE s. aroganță, fală, fudulie, infatuare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țautoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Înfumurare ≠ modestie, simplețe, simplicitate, simplitate

Intrare: înfumurare
înfumurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfumurare
  • ‑nfumurare
  • înfumurarea
  • ‑nfumurarea
plural
  • înfumurări
  • ‑nfumurări
  • înfumurările
  • ‑nfumurările
genitiv-dativ singular
  • înfumurări
  • ‑nfumurări
  • înfumurării
  • ‑nfumurării
plural
  • înfumurări
  • ‑nfumurări
  • înfumurărilor
  • ‑nfumurărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfumurare, înfumurărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înfumura DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.