arsenal sn [At: I. IONESCU, M. 214 / Pl: ~e / E: fr arsenal] 1 Întreprindere în care se fabrică, se depozitează (și se păstrează) armament. 2 (Adesea fig) Totalitatea mijloacelor de luptă. 3 (Fig) Toate mijloacele de care se folosește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc.

*ARSENAL (pl. -aluri, -ale) sn. 1 🎖️ Locul unde se fabrică sau se țin armele și munițiunile de războiu: casa era o adevărată fortăreață și odaia Iui un ~ (I.-GH.) ¶ 2 fig.: bogatul ~ de calomnii al adversarilor noștri (CAR.) [fr.].

ARSENAL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. Arsenalul armatei ♦ Depozit de materiale. În fundul curții era un arsenal – muzeu de antichități, colecționate în cursul anilor de la vapoarele care treceau prin port. BART, E. 323. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu (mai ales ideologic și politic). Burghezia națiunii dominante folosește împotriva concurentului ei – burghezia națiunii subordonate – tot arsenalul asupririi naționale (interdicție de drepturi politice, restricții în folosirea limbii, ațîțarea unui popor împotriva altuia, măceluri, pogromuri etc.). LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 41.

ARSENAL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu. – Fr. arsenal.

ARSENAL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară și se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].

ARSENAL s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)

ARSENAL ~e n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace și de posibilități de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. Arsenal

arsenal n. locul unde se fabrică sau se conservă arme sau munițiuni: arsenalul armatei.

*arsenál n., pl. e (fr. arsenal, d. it. arsenále [și dársena, d. ar.], care vine d. ngr. arsenâs, ĭar acesta d. ar. dar-us sinâ’a, derivat și el d. pers. ters-hane, casa industriiĭ; turc. tersané, pop. tersaná; bg. tersana, ngr. tersanâs, și tarsanâs; sp. [d. ar.] arzaná și arsenal. V. tersana). Fabrică și depozit de arme și de munițiunĭ de războĭ. Stabiliment maritim în care se construesc, se repară și se armează bastimentele de războĭ. Fig. Mijloace de atac și de apărare: arsenalu erudițiuniĭ.

arsenal s. n., pl. arsenale

arsenal s. n., pl. arsenale

arsenal s. n., pl. arsenale

arsenal, pl. arsenale

ARSENAL s. (MIL.) (înv.) armătură, spătărie. (~ul armatei.)

ARSENAL s. (înv.) armătură, spătărie. (~ armatei.)

arsenal (arsenale), s. n. – 1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina’a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat și un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se folosește numai forma derivată din fr.