16 definiții pentru bisericuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BISERICUȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

bisericuță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 197/24 / V: (înv) ~uce, biserc~ / Pl: ~țe / E: biserică + -uță] 1 Biserică (1) mică Cf capelă, paraclis. 2-3 (Șhp) Biserică (1). 4 (Fig) Cerc îngust de oameni uniți de interese personale, care ignoră interesele colectivității.

bisericuță s.f. 1 Dim. al lui biserică. Au făcut o bisericuță de lemn pe deal. 2 Fig. (fam.) Cerc de prieteni; gașcă. Fiecare are bisericuța lui. ◊ Expr. A face bisericuțe = a se grupa (într-o adunare) în funcție de interese, preferințe etc. ♦ Cerc îngust de oameni uniți de un interes comun în dauna societății din care fac parte; coterie. Totul se rezolva dacă făceai parte dintr-o bisericuță. • pl. -e. /biserică + -uță.

BISERICUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BISERICĂ.

BISERICUȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

BISERICUȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. Grigoriță... mi-a arătat... o bisericuță veche de lemn. SADOVEANU, N. F. 40. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașca. V. coterie.

BISERICUȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașcă.

bisericúță f. pl. e. Biserică mică, capelă. Fig. Fam. Fracțiune de partid politic, disidență.

bisercuță sf vz bisericuță

bisericuce sf vz bisericuță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bisericuță s. f., g.-d. art. bisericuței; pl. bisericuțe

bisericuță s. f., g.-d. art. bisericuței; pl. bisericuțe

bisericuță s. f., g.-d. art. bisericuței; pl. bisericuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BISERICUȚĂ s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

bisericuță s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se înființa la o bisericuță expr. 1. a sta la taclale, a sta de povești. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.

Intrare: bisericuță
bisericuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisericuță
  • bisericuța
plural
  • bisericuțe
  • bisericuțele
genitiv-dativ singular
  • bisericuțe
  • bisericuței
plural
  • bisericuțe
  • bisericuțelor
vocativ singular
plural
bisercuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bisericuce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bisericuță, bisericuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui biserică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grigoriță... mi-a arătat... o bisericuță veche de lemn. SADOVEANU, N. F. 40. DLRLC
  • 2. figurat Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele personale în dauna colectivității din care fac parte. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Biserică + -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.