21 de definiții pentru dres (acțiune, fard, mirodenie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRES1, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

dres1 sn [At: GOLESCU, T. 23 / V: der~, dir~ / Pl: ~uri și (îvr) ~e / E: drege] (Pop) 1 Reparare. 2 Aranjare. 3 (Fig; irn) Falsificare. 4 (Fam) Beție. 5 (Îe) A apuca (sau a avea) darul ~ului A fi marcat de beție. 6 Plănuire. 7 Îndreptare a unei greșeli, a unei nedreptăți. 8 Contrafacere de băuturi. 9 (Îs) ~ul glasului (sau al vocii) Limpezire a glasului (a vocii) printr-o tuse ușoară înainte de a vorbi sau de a cânta. 10 (Îs) ~ul gustului Îndepărtare a gustului neplăcut lăsat de alimente sau de băuturi rele prin consumarea unor alimente, băuturi plăcute. 11 (Îe) A-și face ~urile A-și aranja treburile. 12 (Înv; ccr; lpl îf direse) Document care consfințește o hotărâre. 13 (Înv; ccr; lpl îf direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. 14 Întremare (după boală, un accident). 15 Îmbunătățire a gustului unei mâncări. 16 (Lpl) Mirodenii. 17 (Lpl) Ingrediente. 18 (Lpl) Arome puse în băuturi. 19 (Lpl) Farduri. 20 (Îe) A-și pune (sau a-și da cu) ~uri A se farda.

DRES1, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

DRES1, dresuri, s. n. I. Acțiunea de a drege. 1. Reparare. Unde mai pui dresul căsuței și altele. DUNĂREANU, CH. 23. Zidirile cele nouă ce se fac și, după vreme, dresurile caselor. GOLESCU, Î. 44. 2. Întreprindere a unei acțiuni; p. ext. rînduire, aranjare. ◊ (Mai ales în expr.) A-și face dresurile = a-și aranja treburile. Fata împăratului își făcu drsurile cum o învățase tatăl său. ISPIRESCU, L. 377. ♦ (Ironic) Falsificare. Dresuri în rezultatele statistice. I. IONESCU, M. 16. II. (Concretizat) Ceea ce servește la realizarea acțiunii de a drege. 1. (De obicei la pl.) Fard, cosmetic. Chisele și cutiuțe cu dresuri și cu mirodenii. GALACTION, O. I 509. Scoate dintr-un săculeț dresuri și dă-i iute pe obraz, și dă-i pe sprincene, și dă-i pe buze. C. PETRESCU, S. 145. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi, și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, S. 65. ◊ Expr. A-și pune (sau a-și da cu) dresuri = a se farda, a se sulemeni. Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. V. 260. ♦ Leacuri. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iațco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui. SADOVEANU, F. J. 421. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. Îi pui dresuri [mîncării], merge, nu-i pui, arunc-o și cînilor că nici ei n-o mănîncă. HOGAȘ, DR. II 59. – Variantă: (popular) dires, diresuri (SEVASTOS, N. 290), s. n.

DRES ~uri n. 1) Produs cosmetic care se aplică, în special, pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard; sulimeneală. ◊ A-și pune ~uri (sau a se da cu ~uri) a se farda; a se sulemeni. 2) la pl. Condimente care se adaugă în mâncare pentru a fi mai gustoasă. /v. a drege

dres a. 1. reparat; 2. aromatizat: bucate drese; 3. falșificat: vin dres; 4. fermecat: calul e dres. ║ n. 1. reparațiune: dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente: mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare: călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.; 5. pl. V. dires.

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.

DIRES1 s. n. v. dres1.

DIRES1 s. n. v. dres1.

DIRES1 s. n. v. dres1.

deres1 sn vz dres1

dires1 sn vz dres1

derés V. dres.

dirés V. dres.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dres1 (faptul de a drege) s. n.

dres1 (faptul de a drege) s. n.

dres2 (fard, obiect de îmbrăcăminte) s. n., pl. dresuri

dres (acțiune, obiect vestimentar) s. n., pl. dresuri

dresuri (mirodenii; ingrediente; arome; farduri) (rar) s. n. pl.

dresuri (mirodenii) (rar) s. n. pl.

dresuri (cosmetice, mirodenii) s. n. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRES s. v. aromat, condiment, fard, ingredient, mirodenie, refacere, reparare, reparat, reparație.

dres s. v. AROMAT. CONDIMENT. FARD. INGREDIENT. MIRODENIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

Intrare: dres (acțiune, fard, mirodenie)
dres2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dres
  • dresul
  • dresu‑
plural
  • dresuri
  • dresurile
genitiv-dativ singular
  • dres
  • dresului
plural
  • dresuri
  • dresurilor
vocativ singular
plural
dires2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dires
  • diresul
  • diresu‑
plural
  • diresuri
  • diresurile
genitiv-dativ singular
  • dires
  • diresului
plural
  • diresuri
  • diresurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dres, dresurisubstantiv neutru

  • 1. popular (numai) singular Acțiunea de a drege și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Reparare. DLRLC
      sinonime: reparare
      • format_quote Unde mai pui dresul căsuței și altele. DUNĂREANU, CH. 23. DLRLC
      • format_quote Zidirile cele nouă ce se fac și, după vreme, dresurile caselor. GOLESCU, Î. 44. DLRLC
    • 1.2. Întreprindere a unei acțiuni. DLRLC
      • chat_bubble A-și face dresurile = a-și aranja treburile. DLRLC
        • format_quote Fata împăratului își făcu dresurile cum o învățase tatăl său. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
  • 2. popular concretizat Produs cosmetic care se aplică, în special, pe față pentru a-i modifica aspectul natural. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Chisele și cutiuțe cu dresuri și cu mirodenii. GALACTION, O. I 509. DLRLC
    • format_quote Scoate dintr-un săculeț dresuri și dă-i iute pe obraz, și dă-i pe sprincene, și dă-i pe buze. C. PETRESCU, S. 145. DLRLC
    • format_quote Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi, și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, S. 65. DLRLC
    • 2.1. Leacuri. DLRLC
      • format_quote Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iațco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui. SADOVEANU, F. J. 421. DLRLC
    • chat_bubble A-și pune (sau a-și da cu) dresuri = a se farda, a se sulemeni. DLRLC NODEX
      • format_quote Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. V. 260. DLRLC
  • 3. popular concretizat (la) plural Mirodenii, condimente. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Îi pui dresuri [mîncării], merge, nu-i pui, arunc-o și cînilor că nici ei n-o mănîncă. HOGAȘ, DR. II 59. DLRLC
etimologie:
  • vezi drege DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.