bădărănie sf [At: SEBASTIAN, T. 58 / Pl: ~ii / E: bădăran + -ie] 1-3 Vorbă de bădăran (1,3, 5). 4-6 Comportare de bădăran (1, 3, 5). 7-9 Însușirea de a fi bădăran (1, 3, 5).

bădărănie s.f. 1 Însușirea de a fi bădăran. 2 Atitudine, faptă, vorbă de bădăran; grosolănie, mitocănie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bădăran + -ie.

BĂDĂRĂNIE sf. Purtare, faptă, vorbă de bădăran, grosolănie, mojicie: cît putea bădărănia lui să îngăduie sentimente înalte (D.-ZAMF.).

BĂDĂRĂNIE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; grosolănie, mitocănie. Ce nu mă prinde? – Genul ăsta pe care l-ai ales. Bădărănia asta pe care o simulezi dumneata. SEBASTIAN, T. 58.

BĂDĂRĂNIE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie. – Din bădăran + suf. -ie.

BĂDĂRĂNIE ~i f. fam. 1) Comportare de bădăran. 2) Manifestare de bădăran. [Art. bădărănia; G.-D. bădărăniei; Sil. -ni-e] /bădăran + suf. ~ie

bădărănie f. faptă de bădăran, mojicie.

bădărăníe f. Purtare de bădăran.

bădărănie s. f., art. bădărănia, g.-d. art. bădărăniei; pl. bădărănii, art. bădărăniile (desp. -ni-i-)

bădărănie s. f., art. bădărănia, g.-d. art. bădărăniei; pl. bădărănii, art. bădărăniile

bădărănie s. f., art. bădărănia, g.-d. art. bădărăniei; pl. bădărănii, art. bădărăniile

BĂDĂRĂNIE s. v. mitocănie.

BĂDĂRĂNIE s. grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, tărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire.

Bădărănie ≠ galanterie, politețe