GALANTERIE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

galanterie sf [At: PANN, E. V, 140 / V: (înv) gălăntăr~, galăndărie / Pl: ~ii / E: fr galanterie, ger Galanterie, it galanteria] 1 Atitudine curtenitoare, elegantă, plină de tandrețe, mai ales a bărbaților față de femei Si: curtenire, gentilețe. 2 (Lpl) Vorbe măgulitoare Si: compliment. 3 (Înv) Cadou oferit unei femei în semn de apreciere și simpatie. 4 (Csc) Accesorii de îmbrăcămine. 5 (Șîs magazin sau raion de ~) Magazin sau raion unde se vând galanterii (4).

GALANTERIE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

GALANTERIE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de atenție, de curtenire, de amabilitate, de gentilețe (față de femei). Se înclină cu o galanterie îndurerată. DUMITRIU, B. F. 38. Plăcerile vînătorii, cu tot cortegiul lor de lux și de galanterie, era numai petrecerea favorită a regilor și a fericiților de pre această lume. ODOBESCU, S. III 57. Galanteria dumitale... mă încîntă, deși mă îngrijește că n-oi pute îndestul răspunde la opiniunea ce vă faceți de mine. NEGRUZZI, S. III 62. 2. (Cu înțeles colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (nasturi, mănuși, fulare, cravate etc.). Magazin de galanterie. Raion de galanterie.

GALANTERIE s.f. 1. Curtenie, purtare atentă și amabilă (față de femei). ♦ Compliment (adresat unei femei). 2. (Col.) Mărunțișuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate etc.). [Gen. -iei. / < fr. galanterie, it. galanteria].

GALANTERIE s. f. 1. atitudine galantă față de femei. ◊ compliment (adresat unei femei). 2. mărunțișuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuși) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuși. (< fr. galanterie)

GALANTERIE¹ f. 1) Comportare serviabilă și în conformitate cu regulile bunului-simț; amabilitate. 2) Atitudine atentă și curtenitoare față de femei; cavalerism. /<fr. galanterie

GALANTERIE² ~i f. 1) (cu sens colectiv) Totalitate a obiectelor mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, fulare, cravate etc.) și de podoabă. 2) Magazin sau raion într-un magazin în care se vând asemenea obiecte. /<fr. galanterie

galanterie f. 1. politeță în maniere mai ales față cu damele; 2. daruri mici; 3. obiecte de lux.

*galanterie f. (fr. galanterie, it. galanteria). Politeță și amabilitate, maĭ ales față de dame. Magazin de galanterie, care vinde obĭecte de gală (mănușĭ, cravate, basmale, peptenĭ, cămășĭ, gulere ș. a.).

galăndărie sf vz galanterie

gălăndărie sf vz galanterie

gălăntărie sf vz galanterie

mercerie-(galanterie-)parfumerie s. f. 1974 Mercerie în care se vând și produse de parfumerie (și de galanterie) v. dulciuri-răcoritoare, legume-fructe (din mercerie [+ galanterie] + parfumerie)

textile-galanterie-tricotaje s. Magazin unde se desfac textile, obiecte de galanterie și tricotaje ◊ „Tot aici există o unitate de textile-galanterie-tricotaje, alta pentru desfacerea cărnii, precum și o piață agroalimentară acoperită.” Sc. 17 XI 78 p. 5 (din textile + galaterie + tricotaje)

galanterie s. f., art. galanteria, g.-d. art. galanteriei; (complimente) pl. galanterii, art. galanteriile (desp. -ri-i-)

galanterie s. f., art. galanteria, g.-d. art. galanteriei; pl. galanterii, art. galanteriile

galanterie s. f., art. galanteria, g.-d. art. galanteriei; pl. galanterii, art. galanteriile

galanterie, -riei gen. a.

GALANTERIE s. v. curtoazie.

GALANTERIE s. amabilitate, atenție, curtoazie, gentilețe, politețe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)

Galanterie ≠ bădărănie, bruschețe, brutalitate