castană sf [At: ANON. CAR. / V: căs~, ~ală / Pl: ~ne / E: ngr ϰαστανον] 1-2 (Bot) Fructul castanului (1-2), aproximativ sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. 3 (Îe) A scoate ~nele din foc cu mâna altuia A se folosi de cineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 4 (Bot; îc) ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-de-lac, ~-cu-ghimpi Comaci (Trapa natans). 5 Mică formație cornoasă aflată pe fața internă a picioarelor calului. 6 (Ent; îf ~ală) Bou-de-baltă (Hydrophilus piceus).

CASTANĂ, castane, s. f. Fructul castanului, de formă rotundă, cu coaja tare de culoare cafenie, închis pînă la maturitate într-un înveliș țepos. Frunză verde trei castane. SEVASTOS, C. 112. ◊ Expr. A scoate castanele din foc (sau din spuză) cu mîna altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a îndeplini, în folosul propriu, un lucru primejdios sau riscat. M-am făcut soldat, voluntar; am fost în Serbia; am văzut că noi ne batem și murim, iar cei mari scot din spuză castane cu miinile noastre. CONTEMPORANUL, VII 49.

CASTANĂ, castane, s. f. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, închis pînă la maturitate într-un înveliș țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mîna altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a îndeplini, în folosul propriu, un lucru primejdios. – Femininul lui castan.

CASTANĂ ~e f. 1) Fructul castanului. ◊ A scoate ~ele din foc cu mâna altuia a folosi pe altcineva în situații dificile pentru interese personale. 2) Fiecare dintre micile formații cornoase de pe fața interioară a picioarelor calului. /Din castan

castană f. rodul castanului, al cărui involucru e întrebuințat în vopsitorie.

*castánă f., pl. e (ngr. și vgr. kástanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castánea). Fructul castanuluĭ, un sîmbure cărnos c’o coajă cafenie deschisă acoperită, cînd e în arbore, de altă coajă verde cu ghimpĭ. Castană de baltă. V. colțan.

castală sf vz castană

căstană sf vz castană

ghistină sf vz castană

❍AGHISTIN(Ă) sf. 🌿 Tr.-Carp. = CASTAN(Ă) [ung. gesztenye].

castană s. f., g.-d. art. castanei; pl. castane

castană s. f., g.-d. art. castanei; pl. castane

castană s. f., g.-d. art. castanei; pl. castane

CASTANĂ s. v. pinten.

castană s. v. PINTEN.

CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică și cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon și ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe țări europene sunt consumate tradițional castane coapte în cenușă.

Tirer les marrons du feu (fr. „A scoate castanele din foc” – La Fontaine, Fabule (cartea IX, fab. nr. 16 „Maimuța și motanul”). În fața unui grătar unde se prăjesc castane, maimuța i-aduce pisoiului laude exagerate, susținînd că numai el e în stare să le scoată din foc. Motanul, măgulit, își frige labele, ridicînd din jeratic castanele, pe care maimuța le consumă, fără a depune vreun efort. Expresia înseamnă deci a te strădui, a te sacrifica pentru alții. LIT.

castană, castane s. f. lovitură dată în creștet cu articulațiile oaselor metacarpiene.

a chema la castane expr. a chema un subaltern la ordin.

a sări la castane expr. a răspunde cu promtitudine ordinelor unui superior.