opțiuni
  • info

11 definiții pentru citit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetit, -ă adj.] – V. citi.

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetit, -ă adj.] – V. citi.

citit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetit / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citít (vest) și ce- (est), -ă adj. Instruit, cult: om citit.

CETIT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETIT2, -Ă, adj. v. citit2.

cetit2, ~ă a vz citit2

CETIT2, -Ă adj. v. citit2.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CITIT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITIT adj. 1. cult, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. erudit, învățat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.)

Intrare: citit (adj.)
citit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
  • citită
  • citita
plural
  • citiți
  • citiții
  • citite
  • cititele
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
  • citite
  • cititei
plural
  • citiți
  • citiților
  • citite
  • cititelor
vocativ singular — —
plural — —
cetit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
  • cetită
  • cetita
plural
  • cetiți
  • cetiții
  • cetite
  • cetitele
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
  • cetite
  • cetitei
plural
  • cetiți
  • cetiților
  • cetite
  • cetitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

citit, citităadjectiv

etimologie:
  • vezi citi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.