25 de definiții pentru ciuguli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo. – Et. nec.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo. – Et. nec.

ciuguli [At: PSALT. 166/33 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (D. păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare. 2 vt A mânca apucând hrana cu ciocul. 3 vt (Fam; d. oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin de ici și de colo. 4 vt (D. oameni) A trage ușor cu degetele de ceva. 5 vt (D. oameni) A curăța ceva, adunând cu vârful degetelor obiecte mici sau fragmente. 6 vt (Nob) A ascuți prost un obiect. 7 vt (D. persoane; înv) A înregistra vag și rar câte o idee la citit (din cauza oboselii). 8 vt (D. apă, unele boli etc.) A lăsa urme. 9 vr (D. păsări) A se scărpina sau a-și aranja penele cu ciocul. 10-11 vtr (D. persoane; fig) A(-și) spune vorbe dulci, gură lângă gură. 12-13 vtr (Mol; d. persoane; fig) A (se) săruta. 14-15 vrr (Nob) A (se) certa.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre păsări, cu privire la mîncare) A ciupi de ici și de colo cu ciocul (pentru a mînca). Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, S. N. 13. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind... și ciugulind mei tot de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. ◊ Fig. Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170. 2. (Despre oameni) A îmbuca dintr-un aliment, luînd numai cîte puțin de ici și de colo; (în special) a culege boabe de pe un ciorchine de struguri. Luau bucăți mici și le mestecau îndelung în dinții lor puternici. Ciuguleau cu scumpătate din pîne. SADOVEANU, P. M. 262. ◊ Fig. Ochii mijeau somnoroși [asupra cărții] și abia ciuguleau cîte-o vorbă-două. VLAHUȚĂ, N. 33.

A CIUGULI ~esc tranz. (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantități mici; a ciupi. /Orig. nec.

A SE CIUGULI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A face (concomitent) schimb de semne de afecțiune; a se giugiuli; a se drăgosti; a se mângâia. /Orig. nec.

ciugulì v. 1. a mânca ciupind cu ciocul (se zice de pasări); 2. a mânca fără poftă, luând bucăți foarte mici în gură; 3. fig. a se săruta (de tineri îndrăgiți): să vă ciuguliți ca doi hulubași Al. [Derivat din cioc].

cigâli v vz ciuguli

cighili v vz ciguli

ciguli v vz ciuguli

cioculi vt [At: DA / Pzi: ~lesc / E: ctm ciuguli + cioc] A ciuguli.

ciogoli v vz ciuguli

ciuciuli4 vt vz ciuguli

ciuculi v vz ciuguli

ciunguli v vz ciuguli corectat(ă)

cĭugulésc v. tr. (ung. csókolni, a săruta. V. cĭoc, pigulesc). Se zice de păsărĭ cînd apucă cu cĭocu grăunțele. Mănînc puțin de colo și de colo, apuc puțină mîncare: ĭa cĭugulește și tu puțin! V. refl. Se zice despre păsărĭ cînd se curăță cu cĭocu saŭ cînd se alintă una pe alta și (ironic) despre înamorațĭ cînd se sărută.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciuguli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciugulesc, 3 sg. ciugulește, imperf. 1 ciuguleam; conj. prez. 1 sg. să ciugulesc, 3 să ciugulească

ciuguli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciugulesc, imperf. 3 sg. ciugulea; conj. prez. 3 să ciugulească

ciuguli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciugulesc, imperf. 3 sg. ciugulea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciugulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUGULI vb. a ciupi, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.)

CIUGULI vb. v. legumi.

ciuguli vb. v. LEGUMI.

CIUGULI vb. a ciupi, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuguli (-lesc, -it), vb.1. Despre păsări, a ciupi de ici colo cu ciocul mîncare. – 2. A paște, a rupe iarba, a mînca lujeri. – 3. A mînca pe apucate, a mînca dintr-un aliment cîte puțin, luînd de ici și de colo. – 4. A spicui, a culege de ici și de colo. – 5. (Refl.) A se mîngîia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91), pentru a cărei consonanță cf. ciocăni, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil să existe o legătură cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar această ipoteză nu pare necesară. Este puțin probabilă der. din mag. csokolni „a săruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csögölni „a curăța de coajă” (DAR). Sensul 5 indică o confuzie cu giugiuli. – DAR consideră ciumeli ca fiind cuvînt distinct, dar nu este posibil să separăm pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciuguli, ciugulesc. v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a aresta. 3. a condamna la detenție. 4. a bate. 5. a mânca puțin.

a ciuguli o schemă expr. (intl.) a primi o informație interesantă.

Intrare: ciuguli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuguli
  • ciugulire
  • ciugulit
  • ciugulitu‑
  • ciugulind
  • ciugulindu‑
singular plural
  • ciugulește
  • ciuguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciugulesc
(să)
  • ciugulesc
  • ciuguleam
  • ciugulii
  • ciugulisem
a II-a (tu)
  • ciugulești
(să)
  • ciugulești
  • ciuguleai
  • ciuguliși
  • ciuguliseși
a III-a (el, ea)
  • ciugulește
(să)
  • ciugulească
  • ciugulea
  • ciuguli
  • ciugulise
plural I (noi)
  • ciugulim
(să)
  • ciugulim
  • ciuguleam
  • ciugulirăm
  • ciuguliserăm
  • ciugulisem
a II-a (voi)
  • ciuguliți
(să)
  • ciuguliți
  • ciuguleați
  • ciugulirăți
  • ciuguliserăți
  • ciuguliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciugulesc
(să)
  • ciugulească
  • ciuguleau
  • ciuguli
  • ciuguliseră
cigâli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciunguli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuculi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciogoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciguli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cighili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciuguli, ciugulescverb

  • 1. (Despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. DLRLC
    • format_quote Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, S. N. 13. DLRLC
    • format_quote Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind... și ciugulind mei tot de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. DLRLC
    • format_quote figurat Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170. DLRLC
  • 2. familiar (Despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo; (în special) a culege boabe de pe un ciorchine de struguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: legumi
    • format_quote Luau bucăți mici și le mestecau îndelung în dinții lor puternici. Ciuguleau cu scumpătate din pîne. SADOVEANU, P. M. 262. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii mijeau somnoroși [asupra cărții] și abia ciuguleau cîte-o vorbă-două. VLAHUȚĂ, N. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.