opțiuni
  • info

18 definiții pentru clonț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLONȚ, clonțuri, s. n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. kljunec.

CLONȚ, clonțuri, s. n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. kljunec.

clonț sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/8 / V: (îvr) cloț4 / Pl: ~uri, (rar) ~i sm / E: bg клюнек] 1 (Pop) Plisc. 2 (Fam; prt; fig) Gură. 3 (Reg; îe) Mai moaie-ți ~ul ! sau ~ul! Mai taci din gură. 4 (Rar; fig) Bărbie. 5 (Bot; îc) ~ii babei Corn-de-secară (Claviceps purpurea). 6 (Pop) Colț (dinte). 7 (Reg) Stâncă ascuțită. 8 (Reg) Germene. 9 (Reg) Cocoșul armei. 10 Cui. 11 (Rar) Parte a unui obiect asemănătoare cu un plisc. 12 (Bot; reg; îc) ~ul cocostârcului sau ~ul nagâțului Nemțișori (Consolida regalis). 13 (Bot; reg; îae) Pliscul cucoarei (Erodium cicutarium). 14 (Bot; reg; îc) ~ul curcanului Moțul curcanului (Amaranthus caudatus).

CLONȚ, clonțuri, s. n. (Mold., Transilv.) 1. Cioc, plisc. Tot plimbă pînea pe la clonțurile puilor care pasc piuind și caută gîze. CAMILAR, N. I 402. Era croit să crească înalt ca taică-su. Nasul pornit ca un clonț de erete. Ochii i se măreau și i se lungeau ca doi lostuni. SADOVEANU, M. C. 9. Aruncă paloșul și nimerește pe corb chiar în inimă, de scăpă inelul din clonț. RETEGANUL, P. II 18. ♦ Fig. (Popular, în glumă sau în batjocură) Gură. V. plisc. Să taci din clonț, muiere! CAMILAR, N. II 332. Închide-ți clonțul, dadacă. Ești o vicleană! SADOVEANU, Z. C. 332. 2. (Rar) Țintă, cui. Și-a încălțat bocancii cei mari cu clonțuri de oțel. SADOVEANU, V. F. 149.

CLONȚ ~uri n. pop. v. CLANȚ. ◊ A-și ține ~ul a-și închide gura; a tăcea. /<bulg. kljunec

clonț n. Mold. cioc, vorbind mai ales de al păsărilor răpitoare: păsări cu clonțul de fier. [Cf. serb. KLĬUNIȚ].

clonț n., pl. urĭ (var. din clanț. Cp. cu cleanț și cu sîrb. kljun, dim. kljunić, cĭoc). Fam. Cĭoc, plisc (maĭ ales al păsărilor de pradă și, ironic, și gura omuluĭ): Nu-țĭ băga clonțu pin mîncarea mea! Tacă-țĭ clonțu! – În nord și clanț și clobanț.

cloț4 sn vz clonț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clonț (reg., fam.) s. n., pl. clonțuri

clonț (pop., fam.) s. n., pl. clonțuri

clonț s. n., pl. clonțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLONȚ s. v. gură.

CLONȚ s. v. cioc.

CLONȚ s. cioc, plisc, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (~ de pasăre.)

clonț s. v. GURĂ.

CLONȚUL-COCOSTÂRCULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.

clonțul-cocostîrcului s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clonț, clonțuri, s.n. (pop.) 1. cioc, plisc, clobanț, flisc, pipură. 2. gură, fleoancă, fleură, bot. 3. dinte. 4. stană de piatră ascuțită; bruș. 5. inima seminței; germene. 6. cocoșul puștii.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clonț, cloanțe s. n. 1. (vulg.) gură 2. (pop.) dinte

Intrare: clonț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clonț
  • clonțul
  • clonțu‑
plural
  • clonțuri
  • clonțurile
genitiv-dativ singular
  • clonț
  • clonțului
plural
  • clonțuri
  • clonțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clonț, clonțurisubstantiv neutru

  • 1. popular Cioc, plisc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cioc plisc
    • format_quote Tot plimbă pînea pe la clonțurile puilor care pasc piuind și caută gîze. CAMILAR, N. I 402. DLRLC
    • format_quote Era croit să crească înalt ca taică-su. Nasul pornit ca un clonț de erete. Ochii i se măreau și i se lungeau ca doi lostuni. SADOVEANU, M. C. 9. DLRLC
    • format_quote Aruncă paloșul și nimerește pe corb chiar în inimă, de scăpă inelul din clonț. RETEGANUL, P. II 18. DLRLC
    • 1.1. figurat Bărbie. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bărbie
    • 1.2. figurat familiar peiorativ Gură (considerată ca organ al vorbirii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gură
      • format_quote Să taci din clonț, muiere! CAMILAR, N. II 332. DLRLC
      • format_quote Închide-ți clonțul, dadacă. Ești o vicleană! SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
      • chat_bubble A-și ține clonțul = a-și închide gura. NODEX
        sinonime: tăcea
  • 2. rar Cui, țintă. DLRLC
    sinonime: cui țintă
    • format_quote Și-a încălțat bocancii cei mari cu clonțuri de oțel. SADOVEANU, V. F. 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.