CRÂMPEI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ Fragment, frântură (de fraze, de gânduri etc.). – Cf. sl. kronpu „mic”.

crâmpei² sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: vsl кржпъ + -ei cf crâmpi, crâmpiță, crâmpoi, crâmpot] 1-2 Bucată mică (tăiată sau) ruptă din ceva Si: (pop) căpătâi, căpețel, fărâmă, fărâmiță, frântură, fragment, fracțiune, (reg) curmei, dărab. 3 Rămășiță. 4 Ruptură. 5 Bucată mică. 6-7 (Spc) Scurtătură de lemn (mai mult groasă decât lungă). Si: retevei. 8 (Spc) Capăt de ață. 9 (Spc) Muc de lumânare. 10 Porțiune de pământ între două râpe. 11 (Fig; d. gânduri) Fragment.

crâmpei¹ sm [At: DA / Pl: ~ / E: ns cf crumpenă] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum).

CRÂMPEI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – Cf. sl. kronpu „mic”.

CRÂMPEI ~ie n. Bucată dintr-un întreg; frântură; fragment. ~ de frază. [Sil. crâm-pei] /sl. kronpu

CRÎMPEI, crîmpeie, s. n. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «de») Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărîmă. Aveai patrusprezece ani cînd, într-un crîmpei de gazetă,ai citit că la clubul muncitorilor au dat polițiștii năvală. PAS, Z. I 7. Zău, nu cunosc pe nimeni, cu voia dumitale, Un biet crîmpei de ață să-l dea fără parale! MACEDONSKI, O. II 58. Un crîmpei de luminare ardea în sfeșnicul ce era înfipt într-o măsuță de campanie. D. ZAMFIRESCU, R. 242. ♦ (Fiind vorba despre fraze, gînduri, cîntece etc.) Fragment, frîntură. În mintea ei, pe drum, i se încrucișau crîmpeie de fraze fără legătură. BART, E. 246. Crîmpeie de gînduri îi răsăreau în minte, luminau o clipă și se stingeau ca lumînărelele bătute de vînturi. SANDU-ALDEA, U. P. 19. Ce ochi frumoși avea Margareta în sara aceea! Această cugetare a rămas... în sufletul lui Radu ca un crîmpei de cîntec. VLAHUȚĂ, N. 63.

crâmpeiu n. 1. căpătâiu, bucată, mai mult groasă decât lată: crâmpeiu de sfoară, de lemn; 2. fig. fragment: crâmpeie de gânduri. [Slav. KRÕPŬ, mic].

crîmpéĭ n., pl. eĭe (vsl. krompelĭ, d. krompŭ, mic, de unde și krompeti, a se zgîrci). Fragment, frîntură, bucată (de lemn ș. a.). Porțiune (de drum) ș. a. Fig. Crîmpeĭ de vorbă.

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crâmpei s. n., pl. crâmpeie

crîmpei

crâmpeiu, -peie.

CRÂMPEI s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.

CRÎMPEI s. 1. bucată, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (~ dintr-un tot.) 2. fragment, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)