13 definiții pentru cărucior
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt purtați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
cărucior sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 19/20 / P: ~cior / Pl: ~oare / E: căruț + -ior] 1-2 (Înv; șhp) Căruț (1-2). 3 Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici Si: căruț (3). 4 Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transportul de sarcini relativ mici pe distanțe scurte Si: căruț (4). 5 (Teh) Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru, sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. (Adesea determinat prin «de copii») Trăsurică în care sînt plimbați copiii, mici; căruț (3). [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transportat sau deplasare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sînt plimbați copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transporturi. – Din căruță + suf. -ior.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂRUCIOR ~oare n. 1) Trăsură mică în care sunt purtați copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplasează pe calea ferată sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei mașini-unelte care transportă piesa de prelucrat sau unealta prelucrătoare. /căruț + suf. ~ior
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărucĭór n., pl. oare. Căruț mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărucior s. n., pl. cărucioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărucior s. n., pl. cărucioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărucior s. n., pl. cărucioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărucior.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRUCIOR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRUCIOR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărucior, cărucioaresubstantiv neutru
-
- [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. DLRLC
-
- 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Căruț + -ior. DEX '98 DEX '09