darnic, ~ă a [At: NECULCE, L. 102 / Pl: ~ci, ~ce / E: dar + -nic] 1-2 (D. oameni) Căruia îi place să dea sau să facă daruri Si: generos, mărinimos. 3 (Fig) Îmbelșugat. 4 (Fig) Abundent. 5 (Fig) Bogat. 6 (Fig) Roditor.

DARNIC, -Ă, darnici, -e, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Pot să-ți dau ori ce-i cere de la mine; pentru că și tu ești om cu dreptate și darnic. CREANGĂ, P. 300. (Poetic) Toamna, mîndră, harnică Și de bunuri darnică, A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ (Despre lucruri sau abstracte) Tot mai harnice mîinile, Tot mai darnice zilele! DEȘLIU, G. 45. Viața caldă-n ierburi lungi palpită Și darnică se-mparte. CAZIMIR, L. U. 23. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. Și te-nfloresc, în noua primăvară, Cu trudă aprigă, harnică, Din zori în zori, din seară pînă-n seară, Ca pe-o livadă bogată și darnică. DEȘLIU, G. 14. Și, cel puțin, dacă pămîntul, muncit atît de greu, ar fi mai darnic. BOGZA, C. O. 272.

DARNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic

darnic a. care dă adesea: liberal, generos. [Slav. DARNIKŬ].

dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal.

darnic adj. m., pl. darnici; f. darnică, pl. darnice

darnic adj. m., pl. darnici; f. darnică, pl. darnice

darnic adj. m., pl. darnici; f. sg. darnică, pl. darnice

DARNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

DARNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, larg. (Un om ~.)

Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit

O, pașă, cît de darnic ești! – vers din poezia El Zorab de G. Coșbuc, a devenit o expresie prin care zeflemisim în vorbirea curentă zgîrcenia sau meschinăria cuiva. De pildă: cînd, pentru o faptă remarcabilă, care ar merita o răsplată concretă, cineva oferă simple promisiuni, e foarte potrivit să-i amintim ironic cuvintele pe care arabul lui Coșbuc le-a adresat mărinimosului pașă. LIT.