DECORAȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse țării. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiune s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.

decorație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décoration, lat decoratio, -onis] 1 Distincție (ordin, medalie) care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o anumită activitate, pentru fapte eroice sau pentru servicii excepționale aduse unui stat. 2-3 (Acțiune sau) artă de a împodobi clădiri, săli, obiecte etc. 4 (Ccr) Totalitate a obiectelor care servesc la împodobire.

DECORAȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiune s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.

DECORAȚIE, decorații, s. f. 1. Insignă, semn de distincție conferit unei persoane sau unui colectiv, pentru evidențiere în muncă, pentru o faptă eroică sau pentru alte servicii aduse statului. [Prezidiul Marii Adunări Naționale] instituie decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. Ambasadorul are să vă prindă personal decorația în piept? CAMIL PETRESCU, T. III 294. 2. (Rar) Acțiunea de a decora și rezultatul ei (v. decorare); (concretizat) totalitatea obiectelor care servesc la decorare. – Variantă: decorațiune (pronunțat -ți-u-) (CAMIL PETRESCU, T. III 522) s. f.

DECORAȚIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidențiere în muncă etc. 2. Arta și tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. [Gen. -iei, var. decorațiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio].

DECORAȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio)

DECORAȚIE¹ ~i f. 1) Arta executării decorurilor. 2) rar v. DECOR. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis

DECORAȚIE² ~i f. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis

decorațiune sf vz decorație

DECORAȚIUNE s.f. v. decorație.

decorați(un)e f. 1. acțiunea de a decora, de a orna; 2. ornament de pictură, de sculptură; 3. reprezentarea locului unde se petrece o acțiune dramatică; 4. semn de distincțiune dat de un suveran: Steaua României.

*decorațiúne f. (lat. decoratio, – ónis). Înfrumusețare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente locu unde s’a petrecut acțiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuĭva de un șef de stat ca recompensă. – Și -áție.

decorație (ordin, medalie) (desp. -ți-e) s. f., art. decorația (desp. -ți-a), g.-d. art. decorației; pl. decorații, art. decorațiile (desp. -ți-i-)

decorație (-ți-e) s. f., art. decorația (-ți-a), g.-d. art. decorației; pl. decorații, art. decorațiile (-ți-i-)

decorație s. f. (sil. -ți-e), art. decorația (sil. -ți-a), g.-d. art. decorației; pl. decorații, art. decorațiile (sil. -ți-i-)

decorație

decorațiune (ornamentație) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. decorațiunii; (mai frecv.) pl. decorațiuni (în: ~ interioare ș.a.)

*decorațiune (-ți-u-) s. f., art. decorațiunea, g.-d. art. decorațiunii; pl. decorațiuni, art. decorațiunile

DECORAȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.) 3. v. podoabă. 4. v. împodobire.

DECORAȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.) 3. decor, ornament, ornamentație. podoabă, (pop.) împodobire, zurzur. (Un obiect de ~.) 4. decorare, gătire, împodobire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (Execută ~ unui interior.)