19 definiții pentru deflexiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

deflexiune sf [At: LM / V: ~ecție, ~ecțiune, ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion, lat deflexio, -onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorai unui câmp electric sau magnetic exterior. 3 (Avț) Schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii lui cu o aripă, cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere.

DEFLEXIUNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].

DEFLEXIUNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială. (< fr. déflexion)

DEFLEXIUNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcția inițială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion

deflecție sf vz deflexiune

deflecțiune sf vz deflexiune

deflexie sf vz deflexiune

DEFLECȚIE s.f. v. deflexiune.

DEFLECȚIUNE s.f. v. deflexiune.

DEFLEXIE s.f. v. deflexiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deflexiune (desp. de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni

deflexiune (de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni

deflexiune s. f. (sil. -fle-) → flexiune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEFLEXIUNE schimbarea direcției curenților de aer ca urmare a interacțiunii cu o aripă sau un sistem cu aripi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEFLÉXIE (< fr.) s. f. 1. Schimbare a direcției de curgere a unui fluid cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a direcției de propagare a unui fascicul de particule electrizate, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere (2).

Intrare: deflexiune
deflexiune substantiv feminin
  • silabație: de-fle-xi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflexiune
  • deflexiunea
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunile
genitiv-dativ singular
  • deflexiuni
  • deflexiunii
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunilor
vocativ singular
plural
deflecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflecțiune
  • deflecțiunea
plural
  • deflecțiuni
  • deflecțiunile
genitiv-dativ singular
  • deflecțiuni
  • deflecțiunii
plural
  • deflecțiuni
  • deflecțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflexie
  • deflexia
plural
  • deflexii
  • deflexiile
genitiv-dativ singular
  • deflexii
  • deflexiei
plural
  • deflexii
  • deflexiilor
vocativ singular
plural
deflecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflecție
  • deflecția
plural
  • deflecții
  • deflecțiile
genitiv-dativ singular
  • deflecții
  • deflecției
plural
  • deflecții
  • deflecțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deflexiune, deflexiunisubstantiv feminin

  • 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.