19 definiții pentru deflexiune
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.
DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
deflexiune sf [At: LM / V: ~ecție, ~ecțiune, ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion, lat deflexio, -onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorai unui câmp electric sau magnetic exterior. 3 (Avț) Schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii lui cu o aripă, cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLEXIUNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLEXIUNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială. (< fr. déflexion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFLEXIUNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcția inițială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deflecție sf vz deflexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deflecțiune sf vz deflexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deflexie sf vz deflexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLECȚIE s.f. v. deflexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLECȚIUNE s.f. v. deflexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLEXIE s.f. v. deflexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deflexiune (desp. de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deflexiune (de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deflexiune s. f. (sil. -fle-) → flexiune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEFLEXIUNE schimbarea direcției curenților de aer ca urmare a interacțiunii cu o aripă sau un sistem cu aripi.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DEFLÉXIE (< fr.) s. f. 1. Schimbare a direcției de curgere a unui fluid cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a direcției de propagare a unui fascicul de particule electrizate, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere (2).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: de-fle-xi-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
deflexiune, deflexiunisubstantiv feminin
- 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. DN
etimologie:
- déflexion DEX '09 DEX '98 DN